Cancerul la copii şi CT-urile în exces
Orice progres poate avea şi efecte nedorite, atunci când riscurile nu sunt suficient de bine cântărite. Acestea par să fie concluziile unui foarte interesant studiu1 publicat lunea aceasta (10 iunie) în JAMA Pediatrics. Studiul, extrem de amplu, care va deveni probabil unul de referinţă, a urmărit corelaţiile dintre expunerea copiilor la radiaţii în urma efectuării tomografiilor computerizate şi riscul de cancer asociat. Studiul retrospectiv a inclus şapte sisteme de sănătate din SUA, în cadrul cărora au fost evaluaţi copiii cu vârsta sub 15 ani, în intervalul 1996–2010. Totalul acestei evaluări a ajuns la peste 4,85 milioane de ani de viaţă luaţi în calcul. În plus, în perioada 2001–2011, au fost calculate dozele de radiaţie emise în timpul a 744 de examinări CT. Prima observaţie: frecvenţa utilizării imagisticii CT, în deceniul 1996–2005, s-a dublat la copiii sub 5 ani şi s-a triplat la copiii cu vârste între 5 şi 14 ani. Analiza a relevat că riscul de tumori maligne solide, de-a lungul vieţii, atribuibile expunerii pediatrice la radiaţia investigaţiei CT, a fost mai mare la pacienţii mai tineri şi la fete, spre deosebire de copiii cu vârste mai avansate şi de băieţi. De asemenea, riscul este mai mare la CT abdomino-pelvin sau spinal, spre deosebire de alte tipuri de tomografii computerizate. În cifre, se pare că ne putem aştepta, la fete, la o tumoră malignă solidă indusă de radiaţie la fiecare 300–390 de CT-uri abdomino-pelvine, la fiecare 330–480 de CT-uri toracice, şi la fiecare 270–800 de examinări ale coloanei vertebrale (variaţiile frecvenţei depind de vârstă). Riscul de leucemie a fost maxim la copiii sub 5 ani care au fost investigaţi prin CT craniocerebral (1,9 cazuri la 10.000 de investigaţii). Se estimează că la patru milioane de investigaţii CT (cap, torace, coloană vertebrală, sau abdomen