S-au împlinit, luni, 65 de ani de la declanşarea Blocadei Berlinului. Pe 24 Iunie 1948, comandamentul militar sovietic de ocupaţie a întrerupt orice trafic naval sau terestru cu Berlinul de Vest (sectoarele de ocupaţie american, britanic şi francez din capitala Germaniei). În replică, Aliaţii au organizat cel mai mare pod aerian din istorie pentru a salva populaţia civilă.
Decizia sovietică se înscria într-o logică a escaladării. Din 25 Martie, autorităţile militare sovietice restricţionaseră deja traficul prin controale abuzive ale trenurilor de marfă. Din 18 Iunie, circulaţia pe autostradă era oprită. Avioane militare sovietice zburau provocator deasupra sectoarelor aliate. La 5 Aprilie, un asemenea avion a provocat un dezastru ciocnindu-se, la Gatow, cu o aeronavă civilă. Au murit 15 oameni.
Ideea blocadei, stabilită la cel mai înalt nivel, de Stalin şi Molotov, avea ceva monstruos, pe care generaţiile tinere din timpurile noastre probabil că nu o sesizează. În Septembrie 1941 a început blocada Leningradului. Decizia lui Hitler a fost de a extermina, prin foamete şi bombardament, întreaga populaţie. Asediul a durat aproape 2 ani şi jumătate. Pierderile de vieţi au fost imense, probabil în jurul la un milion de victime. Unii oameni au fost reduşi la canibalism.
Cu toate acestea, în 1948, conducerea URSS nu a avut nici o ezitare de a impune o blocadă a Berlinului. Scopul său era simplu: acela de a produce foamete în masă printre locuitorii capitalei germane, forţând, astfel, abandonarea oraşului de către autorităţile militare ale Aliaţilor.
Evenimentele din 1948 ne permit să înţelegem mai bine natura ordinii şi ideologiei socialiste. Pentru a controla economia şi societatea locală, sovieticii au iniţiat politici inflaţioniste. Pe scurt, tipăreau bani. De altfel, una dintre cauzele reacţiei lor dure a fost tentativa Aliaţilor de a introduce u