Deşi la începutul anului 1990, era un puternic centru industrial, Severinul a devenit în ultimii ani unul dintre cele mai văduvite de investiţii municipii de reşedinţă de judeţ din România. În urma unor administraţii lipsite de orice fel de viziune economică, municipiul Turnu Severin s-a transformat într-un oraş-ruină, lipsit de interes din partea investitorilor străini şi grav afectat de flagelul şomajului.

Marile unităţi economice ale judeţului Mehedinţi şi-au închis porţile rând pe rând, iar micii agenţi economici au absorbit doar o mică parte din forţa de muncă disponibilă. O parte din mehedinţeni au luat drumul Occidentului în căutarea unui loc de muncă, alţii s-au retras la ţară, iar unii se ocupă cu micul trafic peste Dunăre.

Istoria tristă a Celrom-ului

După 1990, rând pe rând marile unităţi economice din judeţul Mehedinţi şi-au închis porţile fie din cauza privatizărilor dubioase, fie din cauza neadaptării la condiţiile unei pieţe libere. Fostul Combinat de Celuloză şi Hârtie, actualmente CELROM, a fost cea mai mare fabrică de carton ondulat din Oltenia şi o perlă a industriei mehedinţene, după 1989 aici s-a dat o bătălie la baionetă pentru fiecare acţiune. În perioada februarie-mai 1996 aici a avut loc cea mai lungă grevă din istoria sindicală românească. Timp de 87 de zile angajaţii au ţinut piept jandarmilor şi l-au obligat pe acţionarul majoritar de la acea vreme, Vladimir Cohn să plece cu coada între picioare. Tot aici şi-a găsit sfârşitul, sechestrat în ghereta de la poartă, preşedintele FPS Mehedinţi, Alexandru Manea. După finalizarea grevei, 39 la sută din acţiuni au ajuns la PAS CELROM, iar treburile s-au liniştit pentru o vreme, societatea devenind una profitabilă. Înglobat în datorii de peste 17 milioane de euro la diverşi furnizori şi fără sprijinul unui investitor, combinatul nu a mai găsit resursele necesare să se redreseze şi