Cel mai adesea, deţinutul este amator de o ieşire în oraş, fie ea şi pe patul de spital, legat. Alte metode pentru o plimbare la spital: injecţie cu aer, cuie în cap şi înghiţitul sârmelor.

Impactul privării de libertate este, în multe cazuri, dramatic. Multe dintre persoanele care ajung în spatele gratiilor după ce comit o infracţiune ajung să se automutileze, mai ales cele care nu reuşeşesc să se adapteze mediului penitenciar.

Tentativele suicidare nu sunt făcute cu scopul de a aduce moartea, ci mai degrabă în semn de revoltă faţă de nemulţumirile pe care deţinuţii le au. Lunar, la Spitalul Militar, circa patru persoane încarcerate la Penitenciarul Iaşi ajung pe mâna medicilor din Compartimentul de Primire Urgenţe, după ce se rănesc singure. Potrivit medicilor, unii pacienţi acuză dureri chiar dacă acestea nu există, pentru a sta o perioadă de timp în spital.

De cele mai multe ori, pentru a obţine ce vor, deţinuţii folosesc violenţa atât asupra colegilor, cât şi asupra propriului corp. Medicii de la Spitalul Militar şi din Unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului „Sfântul Spiridon“ s-au obişnuit să-i trateze pe cei care vin din penitenciar. Cele mai folosite metode de automutilare sunt tăierea şi înghiţirea diferitelor lucruri. Deţinuţii nu au de gând să se sinucidă, ci vor să impresioneze, să protesteze sau chiar să mai părăsească închisoarea şi să vadă oraşul. „Drumul până la spital poate reprezenta o adevărată gură de oxigen. De aceea, mulţi se rănesc doar pentru a mai ieşi din penitenciar şi a schimba puţin aerul“, a afirmat dr. Teodor Stoenescu, directorul medical al Spitalului Militar. Potrivit acestuia, pentru a se automutila, deţinuţii îşi bat cuie în cap sau înghit linguri. „Sunt cele mai frecvente cazurile în care pacienţii înghit tacămuri. Riscurile sunt însă mari, pentru că lingura poate perfora intestinul subţire sau chiar stomacul,