În 2013 Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, toată Transilvania şi, de ce nu, toată ţara sărbătoreşte 152 de ani de la înfiinţarea ASTREI (1861). Consider că nu numai academicienii, scriitorii, generalii, cadrele universitare, plus şefii de judeţe şi municipii trebuie să sărbătorească acest eveniment. El este legat de sufletul românesc. Cei amintiţi au în graficul sărbătorilor mari ale anului (sper) tot ce este legat de ţară şi popor. Din 1990 ASTRA şi-a reluat activitatea şi îşi păstrează tradiţiile cu sfinţenie. Dacă judeţul nostru n-a fost prezent, în 2010, la 20 de ani de la reluarea activităţii, festivitate a 80% din judeţele şi oraşele ţării, bază fiind cele transilvane, ea ţinându-se pe meleagurile lui Coşbuc şi Rebreanu, cred că în acest an vom trăi şi noi alături de toţi astriştii.

Să nu uităm că istoria adevărată, nu cea alternativă, subliniază că în urmă cu 152 de ani ASTRA face parte din istoria Transilvaniei de la 1861 încoace, dar şi din intensele trăiri sufleteşti ale românilor ardeleni. Această asociaţie a realizat, ca nimeni altcineva, puterea de a spera într-o înfrăţire a intelectualilor cu ţăranii, aspiraţie firească, dacă ne gândim bine, de apropiere, ca buni creştini, a bisericii de şcoală, a satului de oraş. ASTRA se poate mândri cu deosebiţi cărturari, care s-au afirmat şi ca luptători naţionali. Este destul să-i amintim pe Andrei Şaguna, Timotei Cipariu, George Bariţiu, Vasile Goldiş, Nicolae Popoviciu şi mulţi alţii. Aceştia au adunat, în Ardeal, energiile şi puterile neamului, fără a se implica în acţiuni politice ale vreunui partid. Totul a decurs printr-o coeziune, solidaritate naţională şi credinţă în legea strămoşească. De aceea, substanţa naţională de dinainte şi de după 1 Decembrie 1918 a devenit făclie şi ideal românesc.

Dumnezeu aşteaptă de la acest neam al meu şi al nostru să luminăm