De ieri după amiaza, fotbalul românesc şi cel prahovean, în mod special, este mai sărac, după ce fostul petrolist Bogdan Onuţ a plecat în Statele Unite ale Americii, cu gândul la o viaţă mai bună

De ce ai ales să părăseşti România pentru Statele Unite ale Americii?

Eu am rude în San Francisco şi mi s-a ivit această oportunitate, de a merge în State. În primul rând m-am gândit la viitorul copiilor mei şi am zis că este o provocare pentru mine şi familia mea. Însă, plec cu gândul că mă voi întoarce într-o zi.

În San Francisco îţi vei continua cariera de antrenor?

Cu siguranţă, fotbalul este ceea ce ştiu cel mai bine să fac şi voi fi ajutat de fostul meu coleg de la Dinamo, Daniel Rednic, stabilit de câţiva ani în State. La început mă voi ocupa de o grupă de copii, dar nu imediat, abia după o anumită perioadă de acomodare.

Cum l-ai caracteriza pe fostul jucător Bogdan Onuţ?

Am fost un tip ambiţios, am vrut mereu să câştig. De felul meu sunt perfecţionist, dar în viaţă mai apar şi unele sincope. Pot să-ţi mărturisesc că nu am fost, sută la sută, un fotbalist profesionist. Pe vremea când evoluam la Dinamo, Ionuţ Lupescu îmi spunea că el, în Germania, la ora 23, cel mai târziu, se culca. În schimb, eu mă mai întâlneam cu unii prieteni şi mă băgam la somn mult mai târziu. Să ştii că lucrurile acestea se adună, în timp.

Este adevărată sintagma că eşti fotbalist abia după ce câştigi un trofeu?

Te simţi împlinit ca fotbalist după ce câştigi un trofeu. În palmares am peste 300 de jocuri în Liga I, un titlu şi două cupe (n.r. - trofee obţinute cu Dinamo), iar acest aspect a reprezentat ceva fantastic pentru mine. Ca fotbalist atât am reuşit şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat.

Care a fost cea mai frumoasă perioadă a ta din cariera de fotbalist?

Fără nicio urmă de îndoială, cea