Familiile militarilor morţi în catastrofa aviatică de la Tuzla sunt îndurerate, o dată în plus, de ignoranţa autorităţilor. Rudele celor dispăruţi consideră că ar fi fost firesc ca Guvernul să fi declarat zi de doliu naţional şi în iulie 20010, atunci când 12 militari au murit în timpul unui antrenament la Aerodromul de la Tuzla.
Ancheta dezastrului aviatic de la Tuzla nu a fost finalizată nici acum. Cazul se judecă încă în instanţă, familiile militarilor contestând expertiza din dosar şi felul în care a fost instrumentată investigaţia - în mare secret, departe de ochii celor implicaţi direct.
„Ne-am angajat propriul expert şi de va fi cazul, angajăm unul străin, care să dovedească adevărul“, este hotărâtă Ana Antim, mama militarului Liviu Antim. Femeia este decisă să lupte până în ultima clipă a vieţii pentru a scoate adevărul la iveală şi pentru ca vinovaţii să fie pedepsiţi.
„Accidentul a arătat indisciplina care domneşte în Armată, dezorganizarea, lipsa de control. Băieţii noştri au fost sacrificaţi în acel avion. Trebuie să se stabilească în ce fel a fost organizat acel exerciţiu, fără maşină de pompieri, fără ambulanţă şi modul în care a fost pilotat avionul. Pilotul trăieşte, este bine mersi. Dar adevărul este înmormântat o dată cu fiii noştri“, spune îndurerată Ana Antim.
În ziua de miercuri, 26 iunie, când România a ţinut doliu naţional pentru tragedia turiştilor din Muntenegru, familiile militarilor de la Tuzla s-au simţit, iarăşi, date la o parte.
„Dumnezeu să-i ierte pe acei turişti. Dar băieţii noştri, care au fost practic trimişi la moarte de Armată, nu meritau o asemenea onoare? Erau toţi profesionişti, bine antrenaţi, ar fi fost în prima linie ca să lupte pentru ţara lor. Erau în misiune, erau în timpul serviciului! De ce pentru unii se poate şi pentru alţii nu? Pentru băieţii noştri, toţi tineri, nu s-a pus problema unei
