Rezultatele unui nou studiu arată că modul în care sunt gândite şi realizate anumite campanii anti-fumat sau anti-drog poate avea taman efectul invers asupra privitorilor.

Totul depinde de cât de puternic este mesajul vizual al reclamelor de interes public, în comparaţie cu mesajul audio care se doreşte să fie transmis, se arată în cel mai recent număr al publicaţiei de specialitate Media Psychology, citat de news.yahoo.com.

„Anumite scene care arată persoane care fumează sau obiecte legate de acţiunea de a fuma, pot fi folosite cu succes în campaniile anti-fumat.

Însă, uneori, asemenea imagini au potenţialul de a distrage atenţia privitorilor de la informaţia redată audio, un deserviciu clar adus mesajului de bază care trebuie să ajungă la oameni, acesta fiind obiectivul principal al campaniilor publice“, au declarat autorii studiului, Sungkyoung Lee şi Joseph N. Cappella, doctori cercetători la Centrul de Excelenţă în Studiul Cancerului de la universitatea din Pennsylvania, SUA.

Aşa da, aşa nu

Dacă mesajul audio care descrie efectele nocive ale fumatului este suficient de atractiv şi de bine argumentat, atunci imaginile care prezintă fumători au darul de a potenţa ideea transmisă de campanie.

Specialiştii au indicat şi două exemple de reclame cu mesaj public, care şi-au atins scopul în America. Una dintre ele prezintă problemele de zi cu zi cu care se confruntă un fost fumător, după o operaţie de traheotomie, iar în cea de-a doua fumatul este comparat cu flatulaţia în public.

La polul opus se situează un filmuleţ cu mesaj anti-drog, care o are ca protagonistă pe cântăreaţa Belinda Carlisle. În imagini, vedeta vorbeşte despre experienţa ei din vremea în care se droga şi spune ca a renunţat la droguri după ce a realizat că-şi făcea rău. Numai că mesajul principal transmis astfel este unul eronat: „Dacă foloseş