Doi tovarăși și pretini pe stil nou Decizia CCR de miercuri privind Legea referendumului reprezintă un unicat în materie. Din cauza judecătorilor pro-Băsescu din CCR România riscă să piardă foarte mulţi bani care trebuie să vină de la UE. O aberaţie juridică Curtea Constituţională a judecat joi sesizarea PDL privind Legea 3/2000 – Legea referendumului. PDL a atacat articolul care prevedea scăderea pragului de participare la referendum de la 50, la 30%. Minuta (comunicarea – n.a.) CCR sună astfel: „cu majoritate de voturi (deci nu toţi judecătorii, maxim 5 au luat decizia – n.a.), decide că respinge obiecţia de neconstituţionalitate (...) şi constată că dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică referendumurilor organizate în decurs de un an de la data intrării în vigoare a legii” Din această minută se înţeleg următoarele: Teza 1. modificările aduse legii sunt constituţionale (deci, votul dat în Parlament a fost unul în conformitate cu prevederile Constituţiei); teza 2: dacă modificările aduse legii se aplică înăuntrul unui an calendaristic de la intrarea în vigoare a legii, nu mai sunt constituţionale. O astfel de decizie reprezintă în primul rând o aberaţie juridică. Un articol de lege nu poate fi în acelaşi timp şi constituţional, dar şi neconstituţional. Un articol de lege este, ori constituţional, ori, neconstituţional. Nu există o cale de mijloc.

Interpretare originală a recomandărilor Comisiei de la Venezia

Nu avem de unde să cunoaştem în acest moment motivarea CCR. O putem însă intui. Judecătorii pro Băsescu vor susţine că au ţinut cont de recomandările Comisiei de la Venezia. Sunt însă trei probleme : 1. Recomandările respectivei comisii nu sunt obligatorii; 2. Comisia recomandă reducerea sau chiar desfiinţarea pragului de