Descinderea Presedintelui Barak Obama la Berlin, survenita la exact o jumatate de secol dupa sosirea in acelasi loc a predecesorului sau John Kennedy, pare a-i fi dezamagit pe toti.
Pentru adeptii redefinirii si revigorarii parteneriatului transatlantic seful administratiei americane, preferand un discurs prudent si conformist, „nu a profitat de avantajul unei oportunitati rare de a castiga germanii si elitele lor cu o noua agenda”. Pentru sustinatorii unei Europe politice autonome, auto-suficiente si in cautare de identitate prin contrast (inclusiv si poate in primul rand, cu America), presupusa ofensiva de sarm a actualului locatar de la Casa Alba ar fi avut obiectivul – s-ar zice nedibaci ocultat – de a supune Statele Unite ale Europei, in curs de edificare, imperialismului decadent al Statelor Unite ale Americii – inacceptabil, desigur, fie el si de catifea. Prizonieri ai prejudecatilor, obsesiilor si complexelor, se pare ca cei mai multi comentatori au citit mesajul Presedintelui american prin ochelarii asteptarilor si spaimelor lor. De aceea se prea poate ca nu domnul Obama sa fi ratat ocazia de a se face inteles ci auditoriul sau sa fi pierdut sansa de a intelege.
Vizita lui Barak Obama la Berlin a fost una „retro” in forma dar „new age” in continut. Ceea ce nu este neaparat bine pentru europeni. Ea s-a desfasurat in acelasi loc cu cea a lui John Kennedy dar in alt timp; deci, in alt context. In consecinta, mesajul a fost si nu putea fi decat altul.
Presedintele Kennedy a vorbit in umbra Zidului care diviza Berlinul, Germania, Europa si omenirea, spre a anunta, prin simbolica asumare a identitatii de berlinez, ca SUA se angajeaza total in batalia pentru o ordine sociala, economica si politica, batalie la capatul careia lumea trebuia sa se reunifice pe baza aceluiasi set de valori. Adeptii europeni (si in special germani) ai acelei ordini si
