Adjunctul IPJ, Ion Voinescu, a căpătat curaj, acum, cu câteva zile înainte de ieşirea la pensie, şi face un joc perfid în conflictul cu şeful inspectoratului. Voinescu a ieşit public pe posturile naţionale de televiziune şi a denunţat unele abuzuri la vârful poliţiei gorjene. Din punct de vedere jurnalistic, e mană cerească un asemenea subiect, cu declaraţii pe faţă de la cei în cauză, mai ales că aceştia sunt poliţişti. Comisarul şef Voinescu spune că a depus nenumărate memorii la responsabili din Ministerul de Interne în care arăta situaţia de la Gorj. Bun, dar dacă faptele prezentate nu sunt reale, dacă lucrurile nu stau chiar aşa? Şi, iată, până acum, cele reclamate nu au fost confirmate de controalele de la Bucureşti.

Poate, tocmai din această cauză, îmi pun semne de întrebare la fiecare acuză aruncată în media, în ultimele zile.

Cât de viclean este adjunctul IPJ în tot acest scandal? Vă explic: cu două luni în urmă, întâmplător, într-o publicaţie locală apărea raportul înaintat de Voinescu conducerii Inspectoratului General al Poliţiei Române. Nu intru în detalii, pentru că atunci ar trebui să povestesc despre aşa-zise colaborări „profesionale”, care v-ar oripila, interzise minorilor. Mă rezum doar la a vă spune că documentul a fost procurat, oficial, de la dosarul cauzei în care Voinescu a contestat calificativul „satisfăcător”, acordat pentru munca depusă în 2012. Neoficial, documentul a fost scăpat spre acea publicaţie cu poşta secretă, a ofiţerilor căziţi în dizgraţie, sau refulaţi din poliţie.

Un alt raport adresat de către Voinescu conducerii IGPR, mult mai amănunţit, cu nume şi date exacte a ajuns şi el în paginile unei publicaţii on-line. Că doar nu suntem atât de naivi să credem că cineva din IGPR l-a scăpat în presă, ci tot cu poştalionul poliţiştilor a ajuns. După orchestrarea întregului scandal şi ieşirile la rampă ale afacerişti