Acum ceva vreme am scris despre raliul Deltei. Mi-era la îndemână. Textul a iscat atâtea comentarii, încât m-am hotărât să merg, totuși, mai departe cu o analiză a Campionatului Național de Raliuri. E un subiect subțire, de vară, care merge bine cu preocupările mai lejere pe care am vrea toți să le avem în perioada asta. Poate iese de un serial scurt, așa că n-am să încep cu întâmplările de săptămâna trecută de la Transilvania Rally din Cluj. Dacă vă pasionează domeniul, știți deja că un spectator de 73 de ani a murit după ce a fost lovit de mașina echipajului Florinel Tincescu și Iulian Nicolaescu. Bătrânul nu avea ce căuta în calea mașinii ăleia, chiar dacă mașina nu mai era pe drum, ci ieșise în decor, pentru că acolo era o zonă interzisă accesului spectatorilor. Iar la Cluj, spectatorii de raliu sunt printre cei mai tembeli din țară. Mulți dintre ei, desigur, nu toți. Stau atât de aproape de mașini, în zone interzise, încât e de mirare că până acum n-au murit mai mulți, fiind doar câțiva răniți, de-a lungul timpului. Totuși, prostia spectatorilor, mai ales a acelora care sunt fani până la moarte ai sportului ăstuia, nu poate scuza total o reacție de genul ăsta: „Echipa Napoca Rally Academy este alături de colegii Florinel Tincescu și Iulian Nicolaescu care au suferit o ieșire în decor pe penultima probă din Transilvania Rally, în urma căreia un spectator a decedat. În acest moment, rezultatul sportiv trece pe planul secund, iar suportul pentru colegii noștri este maxim. În final, dorim să transmitem condoleanțe familiei victimei” (Marco Tempestini, pilot). Hai, băi, pe bune? Cine naiba vă face PR-ul, cine vă lasă să scoateți din astea pe gură? Condoleanțele la final, firave, de-abia după “suportul maxim” pentru colegii care au scăpat nevătămați? De ce nu-l și înjurați pe moș că le-a șifonat mașina mai mult decât era cazul?

Și na, că am ajuns la mașini