Evelyn de Rothschild, preşedintele holdingului E.L. Rothschild, a scris recent un editorial în Financial Times, în care arăta că "băncile trebuie să urmărească Sfântul Graal al încrederii". În opinia lui Rothschild, încrederea este cea mai importantă marfă tranzacţionată în City-ul londonez, iar publicul şi pieţele nu trebuie doar "să aibă încredere în calitatea, etica şi priceperea bancherilor", ci "trebuie să creadă în înţelepciunea şi reglementarea atentă din partea guvernului".

Măreţ ideal! Dar mai este, oare, posibil? Înainte de expunerea planului său, Evelyn de Rothschild recunoaşte că "societatea a fost ţinută ostatică pentru prea mult timp de o anumită incompetenţă şi ambiguitatea morală din cadrul băncilor".

Din păcate, propunerile lui Rothschild nu au şanse de materializare într-un viitor previzibil. De ce? Cel mai bun termen pentru justificarea scepticismului este "capturarea reglementării", proces prin care instituţiile guvernamentale de reglementare ajung să fie dominate chiar de industriile pe care ar trebui să le reglementeze şi supervizeze.

La doar o zi după apariţia editorialului lui Rothschild în FT, acelaşi ziar a publicat criticile deosebit de dure ale lui Mervyn King, guvernatorul Băncii Angliei, la adresa politicienilor şi bancherilor.

În ultima sa apariţie publică în calitate de guvernator, King a precizat că "bancherii de top şi politicienii încearcă să se amestece în eforturile de a face sistemul bancar din Marea Britanie mai sigur", după cum scrie Financial Times.

"S-au dat telefoane la Numărul 11 şi, în anumite cazuri, chiar la Numărul 10 pentru a interveni cu presiuni asupra supervizorului", a mai precizat King, conform unui articol din The Telegraph (n.a. cele două numere sunt adresele ministrului de finanţe şi premierului britanic pe Downing Street). În faţa Camerei Comunelor, ministrul de Finanţe George O