Cel mai mare producător de energie a scăpat de căpuşarea „băieţilor deştepţi“, dar trebuie să împace interesele a 381 de creditori şi să gestioneze mai multe scandaluri legate de resursele umane

Hidroelectrica a suferit schimbări multiple într-un an de insolvenţă şi se pregăteşte să iasă din această procedură la sfârşitul lunii, însă problemele companiei sunt la fel de mari.

Producătorul de electricitate a scăpat de „băieţii deştepţi“ şi de secetă, iar acum a ajuns în situaţia diametral opusă, când produce energie berechet, dar nu mai găseşte clienţi din cauza abundenţei din piaţă. Concomitent, statul nu şi-a îndeplinit o serie de promisiuni făcute la deschiderea insolvenţei, precum scăderea preţului pentru apa uzinată, ba chiar insistă acum şi cu o serie de proiecte care nu s-ar justifica din punct de vedere economic, precum centrala pe pompaj de la Tarniţa şi o nouă hidrocentrală pe Dunăre, care ar necesita investiţii totale de două miliarde de euro.

Succes sau eşec?

Insolvenţa Hidroelectrica este un succes sau un eşec în funcţie de perspectivă. Compania a denunţat contractele bilaterale cu traderii, cerinţă impusă de Fondul Monetar Internaţional şi una dintre principalele cauze care au dus la situaţia financiară dezastruoasă din trecut. Nu a pierdut active şi scapă de insolvenţă într-un an de zile, relativ repede, mai ales că doar o companie din zece iese cu succes din această procedură, restul fiind lichidate.

Tudor Şerban, fost preşedinte al Consiliului de Administraţie al Hidroelectrica în perioada 2009-2012, apreciază că insolvenţa a fost dăunătoare pentru companie. „A pierdut clienţi, a pierdut parteneri, a pierdut reputaţie şi nu a făcut investiţiile necesare“, spune Şerban.

Fondul Proprietatea caracteriza anul trecut declanşarea operaţiunii cu „folosirea opţiunii nucleare pentru rezolva