Trăim într-o ţară în care totul e posibil, în care încrederea nu mai există, în care tupeul se confundă cu inteligenţa şi în care bunul simţ, mai nou, înseamnă prostie. Tupeul e la rang de etalon şi cunoscutul clişeu “e tare” înseamnă că eşti deştept. În ziua de astăzi, fără tupeu rişti să mori de foame, pentru că generaţia oamenilor cu bun simţ şi bună credinţă e pe cale de dispariţie. Câtă materie cenuşie poate să aibă o persoană aflată într-o funcţie publică care apare la televizor înconjurat de femei, în baruri, vorbind vrute şi nevrute, şi câtă minte pot avea cei din preajma lui care-l aplaudă şi-l susţin? Asta e ţara. Frumoasă ce-i drept, însă, plină de oameni fără verticalitate, oportunişti, care au căciulile pline cu muşte şi care dau lecţii de moralitate.

Totuşi, pe cine să mai credem? Buna credinţă nu mai e baza în ziua de azi. Încercăm să ne alimentăm câtuşi de puţin sănătos, cumpărăm alimente “proaspete” din magazine care sunt de fapt vechi, de când lumea, semnalăm nereguli ale sistemului celor abilitaţi şi nimeni nu rezolvă în timp util. Aici la noi măsurile de precauţie se iau de cei care trebuie să le ia, de obicei, după ce fapta e consumată, după ce s-a întâmplat tragedia. Trebuie să vină viitura să devasteze totul în cale şi apoi se fac îndiguiri, trebuie să trăsnească clădirea şi apoi se montează paratrăznetul, trebuie să explodeze un bloc, să piară vieţi, şi apoi să se fac controale pentru scurgerea de gaze şi exemplele ar putea continua la infinit. Aici la noi, totul e posibil. Omori un om şi eşti liber iar dacă furi o găină, cu sau fără pene, te duci la carceră.

Oricum e în trend să mergi la pârnaie, pentru mătuşa Tamara, să te întorci “afară” şi apoi să fii lăudat în faţa ţării. Astăzi, dacă ai tupeu trebuie să mergi cu capul sus, indiferent de ceea ce faci. Aşa e cel mai bine, aşa ajungi un model pentru cei din jurul tău şi eşt