Am crezut că nu văd și nu citesc bine știrea conform căreia de Ziua Drapelului, România îl coboară în bernă! Dincolo de tragedia celor 18 familii care si-au pierdut rudele într-un accident rutier, cum este posibil ca guvernul unui stat să coboare în bernă steagul națiunii române chiar de ziua lui?! Când au murit soldați români pe câmpurile de luptă care nici nu erau ale noastre, când s-au prăbuşit elicoptere militare de vechi ce erau, de ce nu a fost zi de doliu național? De ce e declarată zi de doliu ziua în care s-a întâmplat un accident rutier? Repet, tragedia în care și-au pierdut viața 18 români aflați în vacanță în Muntenegru este de departe una dintre cele mai înfiorătoare, dar merită să coborâm steagul în bernă pentru un accident rutier, că până la urmă asta a fost?

Un cititor de pe forumul acestui ziar se întreba pe bună dreptate: „De ce ducem în derizoriu orice ar putea fi sfânt pentru un popor, cum sunt Zilele Naționale, Zilele Imnurilor, Zilele Steagurilor și ale altor însemne care înseamnă nemurirea ca popor, ca nație?” Până o să-i răspundă vreun politician la întrebare, îmi permit să-i răspund eu: din tembelism, din cea mai crasă prostie, din dorința bolnavă de a face spectacol libidinos, din nevoia acută de a se scălâmbăia în fața națiunii, din exhibiționism politic, din cauza extirpării bunului simț la naștere, din cauza faptului că singurul neuron din capul lor se bălăngănea schizofrenic în căutarea luminii blițurilor din care se hrănește.

L-am văzut pe premier pe pista aeroportului unde un sobor de preoți slujea de ieșirea sufletelor pentru morții repatriați și mi-a fost silă. Mă, cât de nemernic poți să fii încât să te prefaci îndurerat până la steagul în bernă de moartea unor persoane pe care nu le-ai cunoscut și nici nu știi nimic despre viețile lor? De ce nu o fi lăsat premierul familiile într-adevăr îndurerate să-și plângă cum