Tragedia din Muntenegru risca sa se transforme, in Romania, intr-o comedie neagra, urmand un tipar bine cunoscut: tot ce intra in contact cu politicienii romani este compromis, isi pierde substanta si se transforma intr-o parodie a ceea ce a fost la origine.
Drama este ca de aceasta data nu au fost doar politicienii cei care s-au dat in spectacol. Lor li s-au alaturat cu placere majoritatea celor fac sau comenteaza agenda publica in presa.
S-a intamplat si de aceasta data ca 18 morti si 29 de raniti grav intr-un singur accident sa nu fie de ajuns pentru a ne uni si solidariza in jurul dramei produse in afara tarii.
De la balbele si intarzierile oficialilor romani din primele ore de dupa producerea accidentului din Muntenegru si pana la exprimarea agramata a colegilor lui Ponta, chiar de la capataiul "trupurilor neinsufletite ale cadavrelor celor decedati" - asa cum a gasit de cuviinta sa formuleze in durerea sa Mircea Dusa, ministrul Apararii, numai inadecvare si lipsa de decenta.
Daca ne gandim ca in timp ce mortii erau asteptati sa soseasca in tara, galceava politicienilor era in toi si producea mai multa isterie si galagie decat ar fi fost permis intr-un astfel de moment, atunci avem imaginea completa a societatii romanesti si a modului in care a ajuns sa fie dezbinata.
In fond, daca nicio astfel de tragedie nu uneste intreaga societate, atunci ce ne mai leaga pe noi toti pana la urma? Prabusirea unui oras cu tot cu periferii, inundarea intregii tari sau poate nici macar un cutremur care sa culce toata tara la pamant?
Lipsa de masura, de bun simt, inadecvarea declaratiilor, a tonului, nepotrivirea totala a situatiilor - aceasta a fost senzatia comuna celor doua zile in care elitele si liderii Romaniei s-au trezit sa isi boceasca intarziat mortii.
De exemplu, Vasile Blaga cerea demi
