Peste tot au apărut, prinse de faţadele clădirilor, aparatele de aer condiţionat, cu riscul de a strica armonia şi estetica unei faţade „1900”. Un atac la estetica oraşului, o dovadă de nepăsare, egoism. Neobrăzarea este cu atât mai mare, cu cât condensul curge în voia nesimţirii, chiar pe trotuarul pe care trec pietonii. Preocupați, nu-ţi dai seama de unde vine picătura perfidă, care iţi cade pe piele, pe faţă, peste ochi. Sus, undeva la etajul II o ţeavă de la aparatul de condiționare picură.
Să ştiţi că nimic pe lume nu este mai greţos. Apa care curge intermitent, cristalină în aparenţă, conţine toate dejecţiile omeneşti şi ale animalelor de apartament. Iată ce se întâmplă în realitate. Instalaţia recirculă aerul din cameră răcindu-l. Prin răcire apa din aer condensează, la fel cum iarna, pe geamul rece apar picături de apă. În camere trăiesc oameni care strănută, tuşesc, râgâie ori îşi elimină prin dos aburii şi gazele digestiei. Halena măselelor stricate, se condensează și ea prin răcirea aerului. Ei bine, toate aceste „produse omeneşti” , produse animale, se condensează şi ele odată cu apa din respiraţie şi curg în capul nostru, trecători chinuiţi de căldură şi de griji. Alţii, mai inventivi, lasă să se scurgă pe asfalt condensul ce se usucă eliberând în aerul de respirat praful și toţi microbii conţinuţi în tusa unui chinuit de „dureri la plămâni”. Ce este foarte grav se petrece la Policlinica Mare, pe Bulevard, de unde ne picură , din cabinetele răcoroase, unde sunt consultați bolnavii. Ce simplu ar fi dacă condensul acela infect ar fi dirijat spre scurgerea chiuvetei, ori spre toalete, cum se petrec lucrurile în Palatul Finanțelor, tot pe Bulevard, peste drum de Primărie.
Iată cum această gravă problemă, stă în puterea unor instituţii plătite din banii noştri să facă ordine. Mă gândesc la Primărie, Inspecţia Sanitară, Gospodăria Comunală,
