Subtire rau prestatia oficialitatilor romane vizavi de tragedia din Muntenegru. Premierul Victor Ponta greu va face uitata imaginea defavorabila creata de coincidenta dintre partida sa de baschet si cei 18 morti, romani, pe o sosea.
Ghinion, ceasul rau, dar episodul ramane ca o bila neagra pentru el indiferent de explicatii si campania initiata de spindoctors. Ministrii sai s-au mobilizat prea incet la capatul acestui weekend prelungit. Instinctele lor au adormit. Cu greu s-au lasat deranjati de la treburile casnice. Si Corlatean si Dusa si Nicolaescu si Melescanu. Telefoanele erau inchise tocmai ca sa nu ii sune cineva, desi ar fi fost de ajuns sa priveasca agentiile de stiri ca sa afle nenorocirea. Dar nimeni nu a anuntat pe nimeni. Nimeni nu a vrut sa isi asocieze numele cu un dezastru.
In esenta, Ponta ar trebui acum sa demita catava apropiati de-ai sai, dar si dintre oficialii insarcinati sa il tina la curent si sa ii comunice urgentele. Cineva trebuie prin fisa postului sa il anunte imediat, sa il scoale din somn, sa il gaseasca intr-un avion, intr-un birou, oriunde si, indiferent de imprejurari, sa ii comunice ce se intimpla. Adevarul este ca nimeni, dar nimeni din guvern sau din servicii, nu a avut curajul sa il deranjeze, sa-l intrerupa din partida de baschet si sa ii strice distractia. Victor Ponta a aflat, cum spune chiar el, la 22, 55. Adica cca patru ore dupa dezastru. Oficialii muntenegreni – admirabili - dadusera deja conferinta de presa, membri ai guvernului fusesera deja in zona accidentului, raspindisera informatiile necesere in timp real, cand ai nostri au inceput sa scoata capul. Ministrii nostri au absentat lamentabil. Fie morti de frica, fie prea comozi si indiferenti.
De ce au tacut atatea ore cei care ar fi trebuit sa il informeze pe premier? Si de ce nu au luat masuri? Una din explicatii tine de psihologie. La Palatul Vict
