Muntenegrenii ne-au arătat că ştiu ce înseamnă omenia. Mobilizarea imediată şi impecabilă, solidaritatea muntenegrenilor de rând, dar şi reacţia rapidă a autorităţilor, au făcut diferenţa dintre viaţă şi moarte pentru cei 28 de supravieţuitori.
Duminică seară, la ora locală 17.15 (ora 18.15 a României), unitatea pentru situaţii de urgenţă a Ministerului de Interne din Muntenegru trimitea tuturor autorităţilor o avertizare şi le cerea mobilizare imediată. Cu un sfert de oră mai devreme, un autocar cu 47 de români se prăbuşise într-o râpă. Accidentul a avut loc pe 23 iunie, pe podul Grlo, într-o regiune montană aflată la 30 de kilometri de Podgoriţa, capitala statului Muntenegru.
La ieşirea din unul dintre cele câteva zeci de tuneluri de pe acel traseu, autocarul a ieşit de pe carosabil, a rupt parapetul de fier şi a plonjat în hău. Primele declaraţii scot în evidenţă empatia localnicilor: „Slavă Domnului că a căzut acolo şi nu cu 20 de metri mai în faţă, că atunci pica direct în râu”, spune o femeie aflată încă la faţa locului la câteva ore de la accidentul în care şi-au pierdut viaţa 18 români.
Trupurile acestora au fost repatriate marţi noapte şi, înainte de a decola de pe aeroportul din Podgoriţa, avionul Hercule trimis de Ministerul Apărării Naţionale a fost salutat în semn de respect de militarii muntenegreni. Înainte ca sicriele să ajungă în ţară, alte două aeronave, de tip Spartan, au adus la Bucureşti cei 28 de supravieţuitori. Dintre aceştia, trei – doi bărbaţi şi o femeie – se află încă în stare critică, având traumatisme grave la nivel toracic şi cranian. Femeia a suferit o amputare de membru inferior în timpul accidentului.
Au coborât în râpă fără să ştie ce-i aşteaptă
Cei 28 de români poate că nu ar fi supravieţuit dacă muntenegrenii n-ar fi acţionat încă din primele minute. La mai puţin de 10
