Sunt la moda divorturile de rebranduire politica, cele care curata de trecutul si afacerile fostului partener, asa ca avem motive suficiente sa credem ca razvratirea PC, ai carui lideri sustin ca protocolul cu PNL nu functioneaza, este tot o miscare politica strategica.
Undeva in laboratoarele Intactului s-ar fi facut scoteala ca un Antonescu liber de Dan Voiculescu are sanse mai mari in batalia prezidentiala care se anunta. Sa nu uitam ca, recent, sef de camapnie i-ar fi devenit unul dintre moderatorii A3, adica Niels Schnecker.
Dar este la fel de adevarat ca pentru asa o miscare strategica era nevoie de un prim moment de realism, de asumare. Cam ca la un inceput de dezalcoolizare, cand se rosteste propozitia: "Ma numesc X si sunt alcoolic". Adica era nevoie ca Dan Voiculescu sa zica "Ma numesc Felix si reprezint o povara electorala pentru oricine se asociaza cu mine".
Ma indoiesc ca Dan Voiculescu este dispus sa admita asa ceva. Daca ar fi fost vreo clipa apt de o asemenea asumare, probabil ca politica si presa romaneasca ar fi aratat altfel.
De aceea, inclin sa cred ca mai degraba denuntarea protocolului ACD de catre conservatori izvoraste din instinctul de supravietuire al sobolanului cand simte ca nu e departe scufundarea corabiei. Un instinct care a facut din PC, pe vremuri PUR, un etalon de oportunism si tradare in politica romaneasca.
Nu a exista partener pe care Dan Voiculescu sa nu-l tradeze dupa ce partidul sau de doi lei a fost tractat in Parlament, eventual chiar in Guvern, atunci cand vantul a inceput sa sufle din alta directie.
Este mai probabil ca Dan Voiculescu sa fi inceput pregatirile pentru ceea ce evenimentele si sondajele arata demult si a devenit greu de evitat: ruperea USL si prabusirea lui Crin Antonescu. Daca proiectul Constitutiei de care si-a legat numele se va dovedi
