Marea familie a USL întinde pelteaua la limita divorţului, depresivă şi plină de angoase. Nu merge la “despărţire”, la notarul public, “ca să nu sufere copilul, dragă, pentru nebuniile noastre”. Cum care copil?! Românica, vezi bine, copila de suflet a Europei care se joacă, în continuare cu ăia mici, la grădi din Carpaţi – tradus, Carpathian Garden.

Ăştia mari, mami şi tati cum ar veni, se fac că se râd mutual – reciproc, deci -, în public, dar îşi pun tălpile pe glezne pe unde se prind, de şi-au învineţit fluierele picioarelor.

Bunicul alianţei îşi ia şi el seama, face o criză de orgoliu, îşi strânge lucrurile şi se desparte abrupt de “unul dintre soţi”, nu ştim care, întrucât Constituţia a rămas cu genurile nespecificate.

Vor spune unii că iar vrem ruperea USL. Nici vorbă! Dar iată faptele, mărunte şi agasante, ca în orice căsnicie liber consimţită în care vrei să-l faci cu tot dinadinsul cu nervii capului pe celălalt, până îl tâmpeşti.

Dacă, de exemplu, Ponta – PSD-ul, care va să zică – vrea ceva, Antonescu, adică PNL, vrea exact pe dos. Şi invers e la fel.

Să luăm, de exemplu, în discuţie, pacea şi prietenia dintre cele două team-uri în Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor. Deşi CSM, ICCJ şi reprezentantul Ministerului Justiţiei – condus de un foarte bun prieten al lui Victor Ponta – le-au cerut deputaţilor din Comisia Juridică să elimine din Codul de Procedură Penală, pe motiv că e neconstituţional, un amendament propus de Tudor Chiuariu - prin care atribuţiile judecătorului de cameră preliminară sunt extinse -, susţinătorii liberalului – liberali, dandiaconeşti şi udemerişti - au fost surzi complet şi muţi enorm la aşa o rugăminte şi l-au adoptat.

Să trecem la exemplul următor: “mazilirea” Iuliei Motoc. Sigur că votul parlamentarilor împotriva nominalizării judecătoarei CCR la CEDO este unul consultativ. Dar Iulia Mot