50 de persoane cu deficienţe de vedere din 13 localităţi din ţară au participat ieri la finala Festivalului de muzică populară şi romanţe „Ion Blăjan“, organizat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, Filiala Interjudeţeană Dolj - Mehedinţi. Cei norocoşi pot să desluşească la distanţe mici, cei mai mulţi însă s-au născut în întuneric, nu au avut şansa să zărească niciodată, însă acest handicap nu le-a limitat talentul, ci, dimpotrivă, prin multă muncă şi ambiţie doresc să fie cunoscuţi, nu vor să trăiască doar dintr-o indemnizaţie acordată de stat.

După un drum chiar şi de 15 ore, veniţi de la sute de kilometri distanţă (Maramureş, Bacău, Suceava, Satu Mare, Botoşani, Arad, Teleorman, Caraş-Severin etc.), îmbrăcaţi în port popular specific zonei din care proveneau, nevăzătorii şi-au aşteptat emoţionaţi rândul pentru a evolua pe scena Casei Studenţilor, din Craiova. Cei mai mulţi dintre ei, cu deficienţe grave de vedere, aveau alături câte un însoţitor pentru a le ghida paşii. Muzica a devenit alinare şi pansament în momentele grele ale vieţii pentru cei mai mulţi dintre ei, dar şi posibilitate de a câştiga un ban pentru alţii. „Norocul meu şi al multor colegi de breaslă a fost că la şcoala veche de nevăzători se făcea obligatoriu muzică şi implicit instrument muzical. Ca să treci clasa trebuia să înveţi să cânţi... Chiar am propus ca Ministerul Educaţiei să ia în calcul sugestia noastră de a introduce şahul şi muzica materii de predare la şcolile speciale pentru nevăzători din ţară. Cânt din 1981, am urmat chiar şi Şcoala Populară de Artă... M-am născut nevăzător, a fost o problemă ereditară, însă norocul meu a fost să am acest talent de a cânta, pe care am încercat să mi-l dezvolt. Cânt la vioară, cânt la nunţi, aşa îmi câştig banii“, a povestit Vasile Cheşăi, din Maramureş. Alături de Vasile am găsit-o în sală, emoţionată, pe Veronica Pop, interpret voca