Orașul Vaslui are o reputație interesantă la nivel național. Vasluienii sunt văzuți în România cam cum sunt românii văzuți în Europa. Eu m-am născut în Vaslui. Primul an de București l-am petrecut într-o tabără de vasluieni de la marginea orașului. În timp m-am integrat aici, dar sunt în continuare perfect adaptat și pentru Vaslui. Problema e că Vasluiul nu mai e cum l-am lăsat.
Distrus de propria reputație, oamenii nici nu mai ies noaptea din casă. Municipalitatea chiar a dat ordin să nu se mai vândă băuturi alcoolice după ora 22:00. Am aflat asta în mijlocul investigației mele jurnalistice, când am ajuns noaptea la un non-stop. Vestea m-a revoltat.
Municipalitatea vrea să reducă din scandaluri și violuri ca să facă orașul mai anost și numai bun de petrecut anii de pensionare. Eu nu sunt de acord cu asta. Un primar care se apucă de interzis este la fel ca un doctor care se apucă de amputat. O face din lipsă de soluții mai armonioase. Doctorul are scopul să salveze vieți, în timp ce primarul să distrugă tradiții care s-au creat, în mod natural, în cursul a mii de ani.
Alcoolul nu are cum să fie o problemă în Vaslui. De fapt, este singurul lucru care a scos orașul din anonimat. N-o fi cel mai pozitiv din lume, dar e singurul pe care îl aveam. Până acum niciun primar nu a reușit să-i dea o nouă față orașului. Cineva care să aducă investitori, festivaluri, expoziții sau orice altceva care face un oraș să trăiască. Al nostru trăia de la alcool, iar acum și pe ăsta ni l-au luat.
Acuzăm prea mult alcoolul pentru toate problemele oamenilor. Într-adevăr, Vasluiul e plin de bătrânele care se confruntă cu amintirile violurilor mai des decât cu durerile de spate. Dar oamenii care își impun clopotul în babe și securea în partenerii de băut nu o fac de la prea mult vin. Nu au strugurii fermentați atâta putere. Cu totul alți factori provoacă activitățile c
