La Repubblica şi Financial Times relevă că Banca Italiei, în perioada când era condusă de Mario Draghi (actual şef al Băncii Centrale Europene), a contractat produse financiare de risc în anii ’90, pentru a facilita intrarea Italiei în zona euro, şi în prezent ţara ar putea pierde 8 miliarde euro. Subterfugiu la care a recurs şi Grecia pentru a intra în zona euro, consiliată de puternica bancă americană Goldman Sachs, la care acelaşi Draghi era atunci vicepreşedinte pentru Europa.
Un raport confidenţial al Trezoreriei italiene, dezvăluit de La Repubblica şi Financial Times, arată că Italia ar putea fi afectată de pierderi de circa 8 miliarde euro din cauza contractelor de produse financiare derivate din anii ’90 şi care au fost restructurate în 2012, în plină criză a zonei euro. Raportul va alimenta dezbaterile asupra expunerii Italiei la produsele derivate şi va ridica întrebări delicate pentru Mario Draghi, arată FT, subliniind că şeful Băncii Centrale Europene (BCE) era director general al Trezoreriei italiene în perioada în care au fost încheiate unele contracte, perioadă în care Italia încerca să-şi „machieze“ conturile pentru a putea adopta euro.
Potrivit raportului secret, Italia a restructurat în primul semestru din 2012 opt contracte derivate cu bănci străine în valoare totală de 31,7 miliarde euro. FT citează experţi potrivit cărora pierderile potenţiale pe care va trebui să şi le asume Italia asupra acestor contracte au fost, la 20 iunie, de 8,1 miliarde euro.
Esenţialul rezidă din originea acestor contracte restructurate în 2012. Banca Italiei a utilizat aceste instrumente pentru a obţine plăţi imediate din bănci cu scopul de a încadra deficitul italian în termenele criteriilor de la Maastricht şi a permite aderarea ţării la zona euro din 1999.
În 1996, Italia se zbătea încă să se califice în eurozonă. După criza monetară din 1992
