Mafioții adevărați nu fac scandal. Sunt discreți ca niște sihaștri și au eficiența lunetiștilor. Pentru că au răbdare ca să-şi construiască păienjenişul de relaţii care, odată cu trecerea timpului, se transformă într-o fundaţie de granit. De la agentul din stradă şi până la politicianul zilei, pe toţi îi transformă-n fraţi, verişori, fini sau camarazi de-ai lor. Întotdeauna au ştiinţa de a-i arunca în faţă pe cei dornici de afirmare, manevrându-i discret din umbră, dar abandonându-i brutal atunci când le strică ploile. Mafioţii adevăraţi preferă să-i omoare conştiinţa “ţintei” cu fişicul de euroi, iar când se ajunge la forţa bruta înseamnă că riscurile meritau asumate. Dacă soarta le e favorabilă, nu ezită să intre în politică şi să vorbească despre binele poporului, în timp ce-n spatele cortinei “locotenenţii” săi storc şi ultimul ban public prin contrabandă, evaziune sau trafic de influenţă. Un singur lucru îi trădează – nervozitatea, mai mult sau mai puţin mascată, atunci când se întâlnesc cu un om pentru care legea nu se negociază. E drept că situaţiile sunt prea rare, aşa că nervozitatea mafioţilor adevăraţi este de nepreţuit.

Mafioții adevărați nu fac scandal. Sunt discreți ca niște sihaștri și au eficiența lunetiștilor. Pentru că au răbdare ca să-şi construiască păienjenişul de relaţii care, odată cu trecerea timpului, se transformă într-o fundaţie de granit. De la agentul din stradă şi până la politicianul zilei, pe toţi îi transformă-n fraţi, verişori, fini sau camarazi de-ai lor. Întotdeauna au ştiinţa de a-i arunca în faţă pe cei dornici de afirmare, manevrându-i discret din umbră, dar abandonându-i brutal atunci când le strică ploile. Mafioţii adevăraţi preferă să-i omoare conştiinţa “ţintei” cu fişicul de euroi, iar când se ajunge la forţa bruta înseamnă că riscurile meritau asumate. Dacă soarta le e favorabilă, nu ezită să intre