Cum să facem agricultura românească profitabilă? O întrebare grea, cu multe răspunsuri, care ascund la fel de multe soluţii. Unele se pot aplica, dar e nevoie de rezolvarea altor ecuaţii: de la mentalităţile omului de la ţară, de la felul în care bunicii noştri înţeleg să folosească grădina ori livada din fundul curţii, pînă la felul în care politicienii reuşesc să se alieze pentru a da agriculturii, ţăranului şi fermierului instrumente eficiente.

Economiştii şi cercetătorii au identificat aceste soluţii, însă ele poartă denumiri complicate: fiscalizarea, garantarea, microcreditarea, în faţa cărora bunicul meu ar spune: „Ne trăbă pe moaşă-sa pe gheaţă. Nu mai şciu ăştia ce să inventeze. Ăl bătrîn (n.n. – taică-su) n-o avut treabă cu aşa ceva. Pînă cînd nu a venit colectivizarea şi dădeai tot la colectiv. Acu’ nici nu mai ai unde să mai dai. Li se strică oamenilor căpşunele şi cucuruzu’ pe cîmp.“ Astăzi, nu doar că se vorbeşte tot mai des de puterea asocierii în agricultură, dar ea este văzută ca una dintre soluţiile-cheie, pentru a-i face pe micii producători agricoli ai României să iasă pe piaţă, să vîndă în supermarket şi să facă profit pentru a creşte mai departe.

Centrul Român pe Politici Europene, cu sprijinul Romanian – American Foundation (RAF), analizează rînd pe rînd soluţiile-cheie care ar face agricultura românească profitabilă, le dezbate şi se consultă cu experţii, micii producători şi asociaţii lor, pune totul în contextul viitorului buget european destinat agriculturii româneşti. Acest material sintetizează concluziile şi recomandărilor celor cinci rapoarte scrise de CRPE pe tematica adaptării agriculturii la modernitate, avînd asociativitatea ca fir roşu în toate aspectele discutate.

Cum arată reţeta unei politici inteligente

1. Asocierea – se prescrie tuturor micilor producători şi partenerilor, printre care Guvernului Ro