Aşa arată un studiu al unei companii de consultanţă în recrutare din Marea Britanie.

Desigur, în România cifrele probabil că stau încă altfel, însă tendinţele sunt foarte asemnătoare cu cele din Europa de Vest.

De evitat sunt şi expresiile de tip „lol” sau „pls”, atât în cadrul interviului cât şi în relaţia cu viitorii colegi. O comunicare îngrijită ne reflectă felul de a fi.

Este recomandat ca, în compunerea e-mail-urilor către persoanele pe care nu le cunoşteam, să folosim diacriticele. Este o formă de a arăta respectul printr-o comunicare uşoară.

De exemplu, atunci când s-a ajuns, prin schimburi repetate de e-mail-uri, ca două persoane să se apeleze pe numele mic, prima propoziţie ar putea fi „Buna Cristina (sic)”. Seamănă a compliment şi nu e cazul într-o comunicare strict profesională.

Am citit un anunț într-un magazin un exemplu amuzant: desigur, pretutindeni se pot citi multe exemple hazlii, dar „Avem fete de pat (sic)” este savuros. Dar să mergem mai departe, presupunând că cei care folosesc limbajul de mai sus, oricum nu au răbdare să citească atâta.

Cum ne găsim fericirea?

Deşi întrebarea pare ruptă din context şi este prea spontană, totuşi are mare legătură cu urmarea trecerii de etapa interviurilor, adică cea în care ne definim cariera. Căci altfel cum am putea fi fericiţi dacă am face zi de zi, timp de cel puţin 8 ore, ceva ce nu ne place.

În Germania am auzit un dicton care încă mă mai pune pe gânduri, deşi au trecut multi ani de atunci: „Omul se defineşte prin munca sa”. În cazul maestrului Radu Beligan şi a multora ca el, vorba de mai sus se respectă ad literam.

În viața unui om, cariera este cu suişuri şi coborâşuri şi nu începe aşa cum ne-am dori poate cu toţii, după terminarea şcolii. În parte, din cauză că nu ştiam ce ne dorim, iar pe de altă parte pentru că nu am reuşit să deschidem