Literatura închisorilor (comuniste) cuprinde, pe lângă oroare, durere şi blestem, surprinzătoare pagini dedicate omeniei, bucuriei, binecuvântării. Fenomene pe care creştinii le numesc minuni, iar cercetătorii şi ştiinţa le asimilează aşa-numitelor fenomene paranormale sunt la ordinea zilei într-o temniţă comunistă.

Până la urmă, faptul că au supravieţuit anumitor orori petrecute în aceste închisori – cum a fost experimentul Piteşti – este deja o minune. Precum într-o binecunoscută nuvelă scrisă de Jack London, unii dintre deţinuţi experimentau conştient anumite stări speciale de ordin mai mult sau mai puţin spiritual. Este cunoscută, de pildă, mărturia uneia dintre fiicele lui Vasile Voiculescu care povesteşte despre călătoriile „în corpul astral“ ale tatălui său, care îi promisese că o va vizita în fiecare seară, în închisoare fiind. Ei bine, semnalul convenit se repeta, miraculos, noapte de noapte – ceea ce trebuia să însemne că poetul îşi părăsise corpul fizic aflat în temniţă şi revenise cu corpul de lumină la ai săi…

Despre Pr. Arsenie Boca există o legendă şi mai interesantă. La moartea mamei sale, Pr. Arsenie Boca era închis la Canal. A aflat nu se ştie cum dureroasa veste şi a cerut voie să se odihnească într-un loc retras. Numai că la puţină vreme a dispărut complet. Pe de altă parte, există mărturii că părintele a participat efectiv la înmormântarea mamei, lucru care se petrecea în celălalt capăt al ţării, în Ardeal... Peste câteva ceasuri, părintele ar fi reapărut, tocmai când lumea îl căuta, crezând că evadase. Dar toate acestea ai putea spune că sunt legende care aparţin apetenţei noastre pentru miracol...

Am regăsit de curând însă relatări ale unor experienţe făcute de un alt interesant personaj al istoriei recente, Petre Pandrea. Credinţa acestuia era însă oscilantă, nonconformistă. Individ controversat, dar cu principii, Petre