Şi fost-am la Gyula, în mândra cetate… Aici s-a născut, între 1551-1556, o Cantio de militibus pulchra (Cântec frumos despre viteji). Vitejii noştri au fost poeţii români care s-au înfruntat la cea de-a treia ediţie a Turnirului de Poezie, desfăşurat anul acesta în perioada 2-7 iunie, în Ungaria, la Gyula, un oraş la doar câţiva kilometri de graniţă, cu o istorie veche, azi, atracţie turistică şi staţiune balneoclimaterică renumită.

Echipa Aradului, câştigătoarea ediţiei precedente, de la Efes (în aceeaşi componenţă: Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Vasile Dan, Gheorghe Mocuţa, Ioan Moldovan, Traian Ştef), a provocat la întrecere de lire Filiala Cluj a U.S.R., prezentă prin poeţii Ion Cristofor, Virgil Mihaiu, Vlad Moldovan, Viorel Mureşan, Ioan Pintea şi Aurel Rău. Juriul, care a arbitrat şi a evaluat competiţia, a fost format din: Nicolae Manolescu (preşedinte), Neculai Onţanu (membru de onoare), Gabriel Chifu, Dan Cristea, Alex Goldiş, Nicolae Prelipceanu şi Mihai Zamfir. „Lupta“ concurenţilor a fost strânsă, dar Aradul şi-a adjudecat, din nou, premiul pe echipe. În finală, am asistat la o situaţie interesantă, nu „Nobel contra Nobel“, ci Moldovan contra Moldovan, plus Vasile Dan, văzătorul de „corăbii pe cer“, care a avut şi revelaţia, în vers, că „Poetul beţiv e un pleonasm“. E drept că lui Vlad, junele poet care îşi citea poemele ca un DJ mixând la aparat, i s-au epuizat ineditele, iar juriul, dintre cei doi arădeni, l-a desemnat câştigător al Cununei de Lauri de la Gyula (şi Méhkeréki!, unde a avut loc decernarea) pe Ioan Moldovan („Dacă pun limba pe stil, nu mai rămâne argint pe ape“ – iată una dintre frământările poetului cu figură calină, parcă de practicant zen, care, cu siguranţă, a împărţit „bănişorii“ băieţilor săi). Un Premiu de Onoare i-a fost înmânat lui Aurel Rău (seniorul îndrăgostit, într-un poem, de zburătoare), iar Premiul de Popularit