Incepand din vara lui 2012, se duce o campanie de infricosare a populatiei in legatura cu Parlamentul Romaniei caruia i s-ar fi dat peste noapte puteri discretionare numai bune pentru lovituri de stat.

Nu ni se spune cine putea sa-i dea Parlamentului puteri mai mari, dar ni se sugereaza ca e vorba de Uniunea Social Liberala.

Tot de atunci, in contextul suspendarii presedintelui Basescu, se vorbeste despre dictatura Parlamentului, despre abuzurile inimaginabile ale parlamentarilor, evident ai USL, despre Parlamentul penalilor, al coruptilor, despre legile strambe pe care le da, despre deciziile sale anapoda sau de-a dreptul proaste...

E posibila dictatura Parlamentului?

Odata cu declansarea lucrarilor de revizuire a Constitutiei, mediile bantuite de astfel de temeri au reluat cu si mai multa asiduitate acuzatiile, semn ca este vorba de o campanie politica in toata regula, dirijata si finantata de undeva.

Nu ca ar fi singura campanie politica instrumentata in ultimele luni, dar cinismul, nivelul de ipocrizie, sarabanda minciunilor, acuzatiile joase si procesele de intentie nu au nimic a face cu democratia mileniului al III-lea, nici cu buna guvernare. Si atunci, cui prodest?

Sa vedem ce spun expertii neangajati politic: Constitutia noua este mai buna, protejeaza mai bine drepturile si libertatile cetatenesti, centrul de greutate al politicii deplasandu-se de la Presedintie spre Legislativ si Executiv, schimbare devenita legitima dupa experienta ultimilor 9 ani.

A se mai observa ca aceasta este si tendinta politicii in tarile democratice: puterea personala a sefului de stat pierde teren in favoarea parlamentarismului, a adunarilor elective.

Ce e "dominanta executiva"?

In stiintele politice, dictatura parlamentara ("elective dictatorship") este o notiune pur teoretic