Dragostea pentru cărţi are o tradiţie de sute de ani în oraşul considerart capitala spirituală a Mărginimii Sibiului. Pe vremuri, oierii plecau în transhumanţă cu cărţi de rugăciune, de poezie sau istorice puse în desagi.
„Oraşul cu 11 academicieni”, locul de baştină al Mariei Peligrad, tânăra care a câştigat, în costum popular, primul concurs de frumuseţe din România, are astăzi o bibliotecă frumoasă şi două muzee iar dragostea oierilor pentru carte e veche de sute de ani, de pe vremea când, în desagii transhumanţei, cărţile earu nelipsite.
„Prin cărţile „de după şerpare, din straiţă şi desagi” pe care săliştenii le purtau cu ei pe drumurile transhumanţei au luat fiinţă „bibilotecile călătoare”. Pe lângă atestarea prin tradiţie a acestor „bibiloteci” ambulante ne-au rămas şi mărturii documentare despre existenţa lor.
Astfel, la 21 septembrie 1836, Chirilă Lupea din Sălişte, simplu cioban sâmbriaş, trece cu el în Dobrogea şi un Ceaslov. Tot un săliştean, Ion Roşca, la 1837, trece Dunărea o Psaltire preţuită la 20 de lei (preţul unei oi era de 8 lei). Ionaş Crai trece şi el în 1840 o Evanghelie evaluată de vama din Olteniţa la 50 de lei iar Ioan Haţegan, în anul 1851, trece pe la Călăraşi un Apostol în valoare de 16 lei. Sunt doar câteva consemnări sporadice, de la vămile Ţării Româneşti, într-o vreme când cărţile nu prea erau articole de luat în seamă la vămuire şi înscrierea lor în documentele vamale se va fi datorat, desigur, pe lângă raritatea lor şi uimirii stârnite vameşilor de patima ciobanilor sălişteni pentru cărţi”, se arată în monografia oraşului Sălişte, intitulată „Săliştea Sibiului, străveche vatră românească”, publicată la Sibiu în 1990.
Din Banat până în Crimeea
Cercetătorii spun că „bibliotecile itinerante” au fost de o importanţă uriaşă pentru menţinerea vie a legăturii