- Social - nr. 124 / 27 Iunie, 2013 Examenul de bacalaureat din acest an scolar a debutat cu proba (A), cea a competentelor lingvistice in limba romana. Titulatura probei este extrem de semnificativa si surprinde, in fapt, superficialitatea acestui debut de examen national, care s-ar dori (si nu este!) expresia gradului de maturitate intelectuala a absolventilor de liceu, superficialitate care se va mentine si pe parcursul probelor urmatoare. Sa va explicam. In sirul agasant al carpelilor legate de procesul de invatamant (numite impropriu reforme!) pe care le-a preconizat aproape fiecare ministru al Invatamantului, se inscrie si trecerea accentului de pe furnizarea/predarea, respectiv insusirea/expunerea de cunostinte la formarea si dovedirea de competente, in relatia profesor-elev, examinator-examinat. Este vorba de o falsa problema, de o solutie gasita in disperare de cauza, intrucat trei sferturi dintre liceeni pur si simplu nu invata nimic cat tine un mandat de parlamentar si au involuat comparativ cu nivelul avut in gimnaziu. Este vorba, apoi, de o falsa problema, intrucat si pana acum cativa ani sustinerea unui examen oral de limba nationala care implica efectiv bibliografia de examen (curente literare, scriitori, opere, chestiuni de gramatica etc.) presupunea si posedarea unor reale competente lingvistice. Prezentarea, de pilda, a unui poem eminescian in fata comisiei implica si cunoasterea textului, a temei, a structurii acestuia, a ideilor poetice, a mijloacelor artistice, dar – in aceeasi masura – si o expresie logica, fluenta, coerenta, eleganta, clara, adica tot atatea aspecte ce tin de competenta lingvistica a unui candidat care a incheiat studiile liceale. Organizarea acestei probe orale de limba si literatura romana avea si un grad mare de obiectivitate, deoarece examinatorii erau cadre didactice din alte licee/localitati decat cele ale candidatilor.