Astazi, vreau sa ma aplec asupra omeniei. Sa vad partea plina a paharului. E prea mult?
Da, e prea mult in Romania doar in negru. Ne-am obisnuit atat de mult sa dam peste nas oricui si pentru orice incat ne vine tot mai grem sa vedem in fiecare si partea buna a oamenilor de langa noi.
In fond, toti suntem claditi din bine si rau. Din plus si minus sau alb si negru. Hai sa facem un exercitiu de alta optica. Eu vreau. Astazi, macar. Ca un post de negativitate, ca o zi de purificare.
Vreau sa incep cu Arafat, cel pentru care mi-au sarit in cap multi dintre cei care au facut efortul sa-mi citeasca opiniile.
Am mai spus, nu am ceva cu parintele SMURD. Unii s-au grabit sa ma taxeze pe motiv ca reactionez “basist”, Arafat fiind scanteia care a declansat mini-revolutia anti-Basescu din 2012.
Cred ca Arafat este un profesionist de care, si atunci, ca si acum, s-au folosit ingenios niste baieti desptepti.
Mai cred ca un profesionist ca el, daca vrea sa nu faca jocurile nimanui, e mai bine sa stea retras si sa-si faca jobul de inalt responsabil in Ministerul Sanatatii. Aici, are enorm de munca, e doldora inca de boli sistemul. Sa-i lase sa-si faca treaba atunci cand apar tragedii de genul Muntenegru sau Scanteia pe cei pe care bine i-a instruit la SMURD.
Dar azi vreau sa privesc diferit ce face Raed Arafat. Mai intai, nu-mi pasa ca este plimbat ca o papusa mediatica de catre liberali pe la TV, in timp ce in spatele sau continua jaful si dezastrul. Treaba lor! N-au decat sa fure cat vor, cata vreme noi stam cu gura cascata la televizor si picam in extaz de fiecare data cand apare un personaj mai popular.
Am vazut filmul asta inca din 1990, cand puteai fi efectiv linsat daca ziceai ceva rau de Ion Iliescu si cand Petre Roman era sex-simbol pentru angajatele de la APACA.
Astazi, ii intind mana lui Raed Arafat, ii dau prezumtia de b
