Jesus Navas a transformat aseară ultimul penalty, propulsînd Spania epuizată în finala cu Brazilia, de duminică. Italia a ratat însă marea victorie în prima repriză, pe care a dominat-o categoric
Doar un an trecuse de la marea finală. Pe 1 iulie 2012, Furia Roja ridicase Kievul în picioare după o coridă nemaivăzută: 4-0 cu Italia în ultimul act al Europenelor.
Prandelli, selecţionerul squadrei şi atunci, şi acum, spunea miercuri, la conferinţa de presă: "Spania e aproape imposibil de bătut, dar nu e formaţia perfectă. Poate fi surprinsă, trebuie să inovez tactic, să găsesc cheia spre poarta lui Casillas".
Ideea lui Prandelli
Dar cum? Balotelli e accidentat, cine să fisureze apărarea iberică? Şi cum să rezişti la Fortaleza avalanşei de pase, atacuri şi ocazii ale Dream Team-ului ce cucerise lumea întreagă în ultimii cinci ani? Cum să te răzbuni pentru 2012? Mai ales că Buffon, însuşi căpitanul peninsularilor, remarca fără iluzii: "E o plăcere să vezi Spania jucînd. Dar nu e o plăcere să fii sparring-partner-ul ei. Să spui că Italia este favorită ar fi o nebunie".
Însă lui Prandelli nu i-a păsat de nimic. Şi l-a provocat pe Del Bosque cu un 5-4-1 înspăimîntător. Un sistem defensiv extrem de eficace, aglomerînd jocul şi închizînd, în faţa propriului careu, orice culoar de pătrundere al adversarilor. Ariergarda azzurra, atît de fragilă la Cupa Confederaţiilor - 8 goluri primite în 3 partide -, era impenetrabilă.
3-4-3 dezlănţuit în atac
Apoi, o dată recuperată mingea, echipa se deschidea pe un contraatac vijelios, transformată într-un 3-4-3 dezlănţuit, cu fundaşii laterali Maggio şi Giaccherini, ce zburau în ofensivă, aripi irezistibile.
Aceasta a fost găselniţa lui Prandelli, la care Del Bosque nu s-a aşteptat. 45 de minute, Spania a fost knock-down. Squadra a atacat în valuri, l-a as
