Numai pe acest picior de plai alcoolemiile sunt doar foarte mari, vinovaţii întotdeauna şi de-a dreptul bestiali, iresponsabili sau criminali, autorităţile mereu de-o incompetenţă vecină cu colapsul, supravieţuitorii în stare extrem de gravă şi opinia publică mereu în alertă maximă.
Consumatorii de ştiri au băgat de seamă că în calendarul zilnic al informaţiilor oferite de mijloacele de informare în masă un loc de cinste este rezervat accidentelor de tot felul. Nimic nu se încadrează mai firesc în schema telejurnicului ori în macheta unui tabloid decât catastroficul cotidian. Chiar şi atunci când nu se întâmplă nimic semnificativ, adică nimic demn de a fi relatat sau filmat, un accident cât de mic tot poate fi pescuit din apele vieţii. Pentru gazetarul cu state vechi de plată, realitatea nu e altceva decât suspansul dintre două accidente.
Concomitent cu tradiţia relatării la cald sau la rece a tot felul de groaznice, cumplite şi teribile accidente s-a fixat, în timp, şi o paletă diversă de tehnici de punere în scenă a groaznicelor, cumplitelor şi teribilelor întâmplări. Profesioniştii ştirilor şi-au dat seama că sucul audienţei poate fi mai bine stors dacă realitatea e decorată în mod adecvat. Regula de bază e simplă: cu niţel make-up până şi cel mai urât chip al lumii poate trece drept frumuseţe exotică şi răpitoare. Aşa au apărut, de pildă, reporterii-personaje, actori de circumstanţă care se dau drept pompieri dacă e vorba de un incendiu, drept paramedici dacă e vorba de vreun accident de circulaţie, drept meteorologi dacă se anunţă vreo vântoasă ori drept trupeţi de elită dacă se iscă vreun conflict armat. Tot de niţel machiaj e nevoie şi pentru a-i introduce pe platourile de fimare pe analiştii, experţii şi scientologii rutinaţi în mici şi mari dezastre, de la unghii rupte subit la detonări neprevăzute de ogive nucleare. În sfârşit, pentru dramat