Ministrii de Finante din zona euro au aprobat un set comun de reguli prin care se stabileste cine va suporta pierderile in cazul in care o banca intra in faliment.
Acesta reprezinta un nou pas in directia crearii uniunii bancare din zona euro si un semnal al politicienilor europeni de a proteja statele de falimentele bancilor, la care au fost grav expuse de criza financiara. Din 2008, contribuabilii europeni au platit aproximativ 1.600 de miliarde de euro pentru a sprijini bancile, scrie Financial Times.
Dupa mai mult de un an de discutii complexe si tensionate cu privire la modul in care poate fi ridicata povara salvarii acestor institutii de pe umerii contribuabililor, liderii europeni au stabilit cine si in ce ordine va suporta cheltuielile presupuse de salvarea sau lichidarea unei banci.
Prin urmare, in primul rand au fost plasati actionarii bancii, apoi creditorii, urmati de detinatorii de obligatiuni. In final, sunt impuse pierderi si pentru deponentii cu sume mai mari de 100.000 de euro in cont.
Clientii cu sume sub 100.000 de euro, pragul stabilit la nivel european pentru garantarea depozitelor bancare, sunt in afara oricarui pericol, in timp ce persoanele fizice si companiile mici beneficiaza de un statul special in stabilirea ordinii platii.
Michael Noonan, ministrul irlandez de Finante, care a prezidat intalnirea cu omologii sai europeni, a numit intelegerea "o schimbare revolutionara a modului in care sunt tratate bancile".
Descriind discutiile ca fiind dificile si intense, fostul ministrul german de Finante Wolfgang Schauble a afirmat ca reformele reprezinta "un pas important" in demonstrarea faptului ca "actionarii si creditorii sunt responsabili in primul rand si in cea mai mare masura".
Compromis: Cum isi pot proteja statele bancile
Totusi, tarile pot protej
