- Comentariu - nr. 124 / 27 Iunie, 2013 Nimeni (sau cine stie!) nu vrea ca vreun semen de-al nostru sa ajunga dupa gratii. Mai ales cand (sau in cazul in care) acel cineva a facut, in libertate, multe acte de caritate. Si totusi… Cand scriu aceste randuri ma gandesc la Gigi Becali si la felul lui zgomotos de a-si afirma credinta. La aroganta cu care isi purta (etala) costumele, la ridicola incredere in sine. La felul in care voia sa provoace mirarea si adesea sa jigneasca. La modul nestavilit de a-si manifesta felul de a fi. La modul cum – pe "tronul” aurit de la… Palat – raspundea, adeseori, in zeflemea, la intrebarile ziaristilor. Dupa ce a ajuns la… parnaie, cineva se intreba (si tot el raspundea): a fost Gigi Becali un bun national? Da, in masura in care a fost un foarte mare actor. A fost Gigi Becali un escroc? Justitia a spus ca da. A fost un mare circar? Da! Dar cu siguranta a fost si un om care, cu foarte multa putere, a readus in actualitate sentimentul de solidaritate, ideea de sacrificiu si mandria de a fi crestin ortodox. Acum, Gigi Becali, fudulul, a revenit cu picioarele pe pamant. Chiar in prima zi de inchisoare, Becali i-a cerut avocatului sa faca demersuri la Presedintie pentru gratiere. In cerere vor fi invocate motive ce tin de viata de familie sau de activitatea profesionala. Becali declarase, de altfel, ca nu e nicio rusine sa ceara clementa prezidentiala, comentand gestul in stilu-i caracteristic: "Si care e treaba? Ce, mi-e rusine? Mi-e rusine sa cer libertatea mea pentru familia mea? Care e treaba? Ce, e un act crestinesc, ti-e rusine sa-l ceri? Sau ce, daca-l face, un act crestinesc, ii e rusine?” Realitatea e ca, de cand cu monitorizarea pe Justitie si discutiile despre intrarea in Schengen, la noi in tara nu mai exista decat pedeapsa cu inchisoarea. Pa care o asteapta o gramada de VIP-uri, aliniate, parca, la coada. Intre acestea, si asa-z