La sfîrşitul săptămînii trecute, un bunic din Tg. Mureş n-a fost lăsat de moderatorul radioului de la ştrandul Weekend să-şi cheme nepotul în limba maghiară. De ce? Nu ştim sigur, desigur. :) E mai mult, aici, decît o mîrlănie oarecare, de proastă creştere crasă, de nesimţire crudă ca varza. Este vorba de mult mai mult — de aceea, moderatorul în cauză e demn de toată empatia noastră sinceră, neprefăcută şi melancolică.

Există la Tg. Mureş un ştrand încăpător, cu verdeaţă multă, cu apă bună, ”Weekendul”. E atît de bun încît e arhiplin tot mereu. Dacă e arhiplin, unii se rătăcesc. La sfîrşitul săptămînii trecute, s-a rătăcit un băieţel. Trăieşte la Berlin, mama lui e unguroaică originară din Tg. Mureş, copilul nu ştie deci numai germana şi maghiara. Dar rugămintea bunicului să-şi poată chema nepoţelul în maghiară de la microfonul radioului de la ştrand a fost refuzată de moderator. De ce? Cred că răspunsul e pe cît de simplu, pe-atît de trist. Cred că e vorba aici de şovinismul care se aşterne pe mîrlănie. În Transilvania, mulţi români trăiesc cu convingerea că fără maghiari ar fi mai bine, iar mulţi maghiari, că fără români ar fi mai bine. Unii vorbesc mereu despre Viena, alţii, mereu despre Trianon. Primii se roagă la Antonescu şi la C. V. Tudor, ceilalţi, la Horthy şi la Orbán. Nici unii, nici ceilalţi nu înţeleg că vremurile s-au schimbat şi chiar de nu s-ar fi schimbat, nimeni de pe lumea asta nu trăieşte într-o oală unde mişună numai cei care vorbesc limba lui. Atenţie, însă. Şoviniştii nu vorbesc cu cei despre care ştiu totul. Trecutul e trist şi eroic, prezentul e trist şi decadent, speranţa, atîta cîtă e, stă în conducătorii supremi care ”au spus ei bozgorilor/valahilor adevărul aşa cum este el.” Celălalt nu e de ascultat; de înţeles, ce să mai vorbim. Celălalt e un duşman abominabil. Şi uite-aşa ne învîrtim în jurul cozilor roşu-galben-albastre sau