Atunci când UEFA a anunţat că urmează să o judece pe Steaua (numai după ce Becali a fost condamnat, înainte de asta nepunându-se această problemă), corul de doritori de sânge proaspăt şi-a declanşat vocalizele: prăpăd, răzbunare, nenorocire! Spre deosebire de toţi ăştia, sunt fericit să vă reamintesc că în această rubrică am adus la timpul cuvenit argumentele (doar) de bun-simţ care mă conduseseră la concluzia că Steaua nu va fi sancţionată în plan sportiv.

Recunosc că totuşi am greşit şi eu niţelul, crezând că o amendă tot va primi, mai degrabă pe considerente financiar-contabile, în ideea că banii ca premiere erau o chestie comună în Europa anului 2008, numai că prin documente bancare şi nu „la valiză”, cum încercase Becali să o facă, lucru sinonim cu frauda fiscală. Ei bine, UEFA n-a luat în considerare nici măcar asta, lăsând-o pe Steaua ca înainte de judecată, adică şi cu toţi banii în cont. Deci, se pare că până şi eu am exagerat, prin comparaţie cu comisia aia a UEFA care evident că a socotit totul cu înţelepciune şi mult bun-simţ.

Paradoxul suprem aveam să-l trăiesc luni seara, când ore întregi, în banda de jos a ecranelor tuturor televiziunilor citeam tot felul de chestii înspăimântătoare: „Steaua, minimum doi ani afară din Europa”; „Sentinţă exemplară: Steaua exclusă cinci ani din toate competiţiile”; „Lovitură mortală: sigla Stelei a fost ştearsă de pe site-ul UEFA”. Oameni buni, ce Copola şi „Apocalypse Now”, adevărata apocalipsă era la TV. Într-o doară, intru online pe uefa.com, la „news”. Nici o ştire. Intru pe „competitions”, de acolo pe „champions' league”: nimic. Altfel spus, o găsesc pe Steaua, tocmai exclusă, condamnată, aproape desfiinţată chiar (dar doar la televiziunile de rahat româneşti), bine mersi, în vreo cinci locuri: la tragerea la sorţi, la tabloul general, la cel pe tururi preliminare, fără nici o menţiune măcar în legătu