Piaţa de artă din Bucureştiul torid cunoaşte o invazie de culoare şi lumi aparte. Sunt uşor de recunoscut, au fost create de Sabin Bălaşa. Este un nume controversat, asta o spun cu toţii, dar nu prea ştiu de ce. Un motiv ar putea fi că a pictat-o pe Tovarăşa. Asta înseamnă că a fost un privilegiat al partidului comunist care a deţinut puterea absolută în România cam din 1946 încoace, oficial până la sfârşitul lui 1989. Privilegiat înseamnă că a primit de la societate mai mult decât ar fi meritat pentru strădania şi importanţa sa. Spre deosebire de alţii, care au profitat la greu şi încă o mai fac, Sabin Bălaşa era pictor, adică nu ezita să pună mâna pe penel şi să picteze. Se pune, astfel, problema aprecierii artistice, lucru foarte complicat, mai ales când ne propunem să o facem retroactiv. Dacă despre raporturile cu fostul partid condus de Geniul Carpaţilor şi soţia lui, Savanta de Renume Mondial, se poate discuta, inclusiv comparativ cu mulţi alţii, nu se poate spune că Sabin Bălaşa nu a fost un pictor bun, unul important şi cu o puternică originalitate. Nu se identifică nici pe departe cu ideologia comunistă şi este unul dintre puţinii artişti plastici de atunci, dar şi de acum, care au încercat să construiască o operă aparte şi puternic originală. Sabin Bălaşa îmbină reveria de dincolo de real cu un dar rar al creaţiunii vizuale, imaginative. Totul este personal şi original la Sabin Bălaşa, peisajele şi personajele vin din creaţia sa, îl revendică şi autentifică. Atmosfera este unică şi irepetabilă, de necopiat şi neimitat, astfel că de vom afla despre cei meşteri care au imaginat "Avatar" că au copilărit cu picturi de Bălaşa pe pereţi nu ar trebui să ne mire. Pe scurt şi wikipedic aflăm despre Bălaşa că a fost pictor şi regizor de film, de animaţie, şi din acest punct ar trebui să îl vedem mai bine şi în alte dimensiuni pe artist.

Sabin Bălaşa, ca orice o