Dincolo de micile dispute exprimate la nivelul unor reproşuri şi „luptei nevăzute”, dincolo de unele comentarii dezaprobatoare, dincolo de reminescenţele venite din mentalitatea lui „Ce ne trebuie asta?”, ieşenii cât şi cei veniţi din alte zone ale ţării vor avea ocazia să acorde respectul cuvenit celor două festivaluri internaţionale.

Universitar efervescent, cu vocaţia tradiţiei, a noutăţii, Iaşul se defineşte emoţional în acest început de vară, ca spaţiu a unei faste exprimări culturale şi educaţionale, aducând în prim plan două sărbători îndrăzneţe.

La cea dintâi am fost deja martori şi participanţi, (14 – 23 iunie a.c.), a purtat numele de: Festivalul Internaţional al Educaţiei, FIE, mânat de un slogan atractiv: „Educaţie şi Cultură în aer liber, educaţie prin entertainment.” Festivalul a venit să reîmprospăteze parcă aerul cultural din capitala Moldovei, adăugându-i prestigiu şi coerenţă, în contratimp perfect cu o oarecare stagnare şi rutină evenimenţială din ultimii ani. Organizată de Primăria Iaşi, demonstraţia reprezintă şi o posibilă breşă pentru nominalizarea Iaşului drept: Capitală Culturală Europeană.

Programul său a fost un sumum de concerte, coregrafii, spectacole de operă, conferinţe, expoziţii din zona educaţională şi culturală, o desfăşurare de activităţi creative „la vedere” după modele occidentale consacrate deja demult.

Primarul Gheorghe Nichita a scos „din visteria” instituţiei pe care o conduce, 200.000 de euro pentru a duce la bun sfârşit proiectul.

Gestica festivalului a mizat mai mult pe neconvenţional, pe tumult şi exprimare sărbătorească. A bucurat prezenţa mult aşteptată a maestrului Radu Beligan care a răspuns cu iubire, iubirii pe care i-o poartă Iaşul. Păcat de unele disfuncţii sonore şi nu doar sonore, care au umbrit pe alocuri întâlnirea marelui actor cu publicul. Prezenţe insolite, prezenţe a