Ne-a infuriat UEFA, chiar ne-a calcat pe nervi, in conditiile in care Comisia de Disciplina de la Nyon a luat vineri decizia in cazul Valiza si a anuntat-o abia marti seara! Ne-a trecut insa repede supararea cind am aflat ca “guvernul” fotbalului european a tratat-o pe Steaua cu blindete, ca i-a permis sa joace in Liga Campionilor. Ca atare, am iertat-o pe UEFA de pacatele ei reale ori inchipuite si ne-am bucurat ca am scapat de ce ne-a fost frica. Sa admitem insa ca Stelei i-a trecut glontul pe la ureche.

Fara sa ma consider vreun fan ros-albastru, n-am utilizat intimplator persoana intii plural. Am facut-o cu intentie si dintr-un motiv lesne de ghicit: pentru ca iesirea Stelei din C1 ar fi constituit o pierdere importanta pentru formatia din Ghencea, dar nu numai, ar fi suferit intreg fotbalul nostru. In sens mai larg, insasi Romania, imaginea si prestigiul tarii.

Mai simt insa nevoia unei precizari, desi nu ma indoiesc ca ea va deranja. Insist asupra ideii ca UEFA n-a achitat-o pe Steaua, parere raspindita in mod gresit, ci a gasit-o vinovata, fie si indirect, dovada ca a pedepsit-o, doar ca i-a suspendat sanctiunea. A ramas s-o monitorizeze pina in 2018, perioada in care si cea mai mica abatere, aviz suporterilor prea incinsi, va activa automat excluderea din circuitul continental.

Rezulta ca macar partial au avut dreptate si pesimistii, scepticii care s-au temut ca, din pricina megalomaniei patronului, Steaua o va incurca, o va pati. Mai departe insa, cei ce i-au vrut raul campioanei si s-au grabit sa-i cinte prohodul ar trebui sa roseasca. Sa-si ceara scuze, sa se rusineze pentru ca au cobit. Spre lauda lor, membrii Comisiei de Disciplina au cintarit corect si pentru ca le-a parvenit un dosar minutios si inteligent alcatuit, memoriu care, invitindu-i sa separe premierea de mita, i-a convins ca una-i una si alta-i alta. Ca nu intra in aceeasi