Scris de Corina Hutan - INTERVIU JA cu Zoltan Lovas, ales de public „Cel mai popular actor” al Teatrului Clasic „Ioan Slavici” la prima ediție a Galei Actorului Arădean.
Cum e să fii cel mai popular actor? Întreb asta pentru că ai primit premiu la această categorie…
Asta nu mi se datorează mie… adică asta se datorează publicului căruia, bineînțeles, țin să îi mulțumesc pentru vot. E, de fapt, o conjunctură. Spun asta pentru că, în ianuarie, am jucat foarte multe roluri… Tartuffe, de două ori Bernarda Alba, Orchestra Titanic, Amoc… Asta a contribuit, zic eu, la câștigarea acestui premiu și a aprecierii spectatorilor.
Povestește-mi puțin de începuturile tale în teatru
În 1995 am apărut la Teatrul Clasic Ioan Slavici, primul meu rol a fost Tamburul Major din Woyzeck. Am jucat de atunci și până acum cred că 80 de roluri, atât aici cât și la Timișoara. Pentru faptul că am jucat atâtea roluri în așa puțini ani, 17 la număr, nu mă simt un actor frustrat. E important ca un actor tânăr să joace la începuturile sale enorm. În orice, dar să joace. Am colaborat și la Timișoara într-o serie de spectacole iar apoi, prin 2000, am plecat puțin la București. Acolo am fost angajat la Național după care – o scurtă perioadă – la Bulandra unde, însă, nu am apucat să repet decât de vreo două ori pentru că nu vroiam să rămân în București. Era frumoasă perioada aia, când eram și la Arad, și la Timișioara, și la Național și la Bulandra. Eram tot pe drumuri…
De ce te-ai întors la Arad?
Nu-mi place Bucureștiul… Când vezi că intru în depresie îmi zici să mă mut la București și îmi trece orice fel de depresie. Acolo nu există energia de care eu am nevoie și eu cred mult în lucrurile astea…
Care sunt rolurile de care te simți cel mai apropiat?
Mai bine m-ai întreba care nu mi-au plăcut…
Care sunt?
Au fost vreo trei sau patru dar nu le p
