Virginia Ruzici, campioană la Roland Garros 1978 şi manager al Simonei, povesteşte cînd a văzut-o prima dată, ce a impresionat-o la ea şi unde o vede în viitor.
Seria extraordinară a Simonei Halep s-a încheiat ieri, românca părăsind cu fruntea sus turneul de la Wimbledon. A întîlnit-o pe Terenul 3 pe Na Li, a şasea jucătoare a lumii, finalistă anul acesta la Australian Open, şi s-a înclinat în faţa ei, dar nu fără luptă. A cedat primul set, 2-6, dar şi-a revenit perfect în al doilea, 6-1.
"Stunning!", exclamau comentatorii englezi la reverul în lung de linie trimis de Simona pentru a conchide actul. Decisivul i-a revenit chinezoaicei, 6-0, Halep părînd cu resursele, mai ales cele psihice, aproape istovite. A apărut şi o problemă fizică, la spate, care a trimis săgeţi de durere în coapsă. Cumva, o limită fusese atinsă.
Românca venea după două săptămîni incredibile, pe durata cărora a cucerit, consecutiv, primele titluri ale carierei. Întîi pe zgura de la Nürnberg, apoi pe iarba de la 's-Hertogenbosch, fără tranziţiei, fără pregătire suplimentară, doar a mers, a jucat şi a cîştigat pe bandă rulantă. Au fost zilele cele mai pline ale carierei ei de pînă acum, pe care le-a prelungit un pic şi la Wimbledon. Pe iarba de la All England Club, ea a reuşit un succes în turul inaugural, ducîndu-şi seria meciurilor victorioase la 11.
Virginia Ruzici, care este managerul Simonei, a ajuns ieri dimineaţă la Londra pentru a fi alături de ea. Iată ce crede singura româncă învingătoare într-un turneu de Mare Şlem despre viitorul lui Halep, cum a remarcat-o şi ce o impresionează la ea.
- Virginia, îţi aminteşti cînd ai văzut-o prima dată pe Simona?
- Da, s-a întîmplat în România. Avea pe atunci 15 ani, nu, cred că mai puţin, 14. Florenţa Mihai, care se ocupa de ea, de Irina Begu şi de alte cîteva jucătoare, m-a chemat să le urmăresc şi eu. Apoi am vă
