Scris de Călin Corpaş - Se prea poate să avem nu doar un CET pe gaz, ci un întreg judeţ pe gaz.
Ce bucurie, nu? Vedem că de la un an la altul în Oradea facturile la întreţinere devin tot mai insuportabile, cele la energia electrică cresc constant şi, în general, orice se scumpeşte în ritm galopant. Toate acestea au un „mobil” comun. „Mobilul crimei” – combustibilii (a se citi hidrocarburile) tot mai scumpi. În aceste condiţii, găsirea unui asemenea zăcământ la tine în ogradă ar fi de natură se te entuziasmeze. Ne e greu în România şi orice resursă de energie domestică ar trebui să ne mai lumineze feţele.
Şi, totuşi, nu e chiar aşa. Nu e aşa pentru că nimic în România nu se întâmplă ca la carte. Cartea exemplelor de bună practică. Guvern secretoman, tehnologie de exploatare ce comportă riscuri, apă termală posibil gazificată, aşadar Băile Felix şi turism în Bihor ameninţate. Toate acestea, plus o legislaţie românescă bleagă, ce favorizează companiile (străine) exploatatoare şi non-combatul tradiţional al autorităţilor române, atunci când este vorba ca o parte din profitul exploatării acestor gaze să se capitalizeze şi în buzunarul cetăţeanului.
Ca să întorc iarăşi faţa problemei, aflu de la petrolişti bihoreni că de zeci de ani, la Suplac, se foloseşte mult-hulita tehnologie a fracturării hidraulice, cea care ar fi folosită şi pentru gazele de şist, dar la o adâncime mult mai mare decât pentru ţiţei. În fine, alte voci şoptite spun că „bau-baul” ecologist, anti-gaze de şist, ar fi sponsorizat şi de Gazprom, chiar dacă, desigur, nu la nivel local. Logica ar spune că ruşilor nu le-ar conveni ca europenii să fie independenţi energetic.
Aşadar, ce ne facem cu gazele de şist? Pe tot acest fundal sonor al problemei gazelor de şist în Bihor, realizăm că şi CET Oradea va trece tot pe… gaz. Gaz care este tot mai scump şi se preconizează că va deveni chiar u
