Ne-a înfuriat UEFA, chiar ne-a călcat pe nervi, în condițiile în care Comisia de Disciplină de la Nyon a luat vineri decizia în cazul Valiza și a anunțat-o abia marți seara! Ne-a trecut însă repede supărarea cînd am aflat că “guvernul” fotbalului european a tratat-o pe Steaua cu blîndețe, că i-a permis să joace în Liga Campionilor.
Ca atare, am iertat-o pe UEFA de păcatele ei reale ori închipuite și ne-am bucurat că am scăpat de ce ne-a fost frică. Să admitem însă că Stelei i-a trecut glonțul pe la ureche.
Fără să mă consider vreun fan roș-albastru, n-am utilizat întîmplător persoana întîi plural. Am făcut-o cu intenție și dintr-un motiv lesne de ghicit: pentru că ieșirea Stelei din C1 ar fi constituit o pierdere importantă pentru formația din Ghencea, dar nu numai, ar fi suferit întreg fotbalul nostru. În sens mai larg, însăși România, imaginea și prestigiul țării.
Mai simt însă nevoia unei precizări, deși nu mă îndoiesc că ea va deranja. Insist asupra ideii că UEFA n-a achitat-o pe Steaua, părere răspîndită în mod greșit, ci a găsit-o vinovată, fie și indirect, dovadă că a pedepsit-o, doar că i-a suspendat sancțiunea. A rămas s-o monitorizeze pînă în 2018, perioadă în care și cea mai mică abatere, aviz suporterilor prea încinși, va activa automat excluderea din circuitul continental.
Rezultă că măcar parțial au avut dreptate și pesimiștii, scepticii care s-au temut că, din pricina megalomaniei patronului, Steaua o va încurca, o va păți. Mai departe însă, cei ce i-au vrut răul campioanei și s-au grăbit să-i cînte prohodul ar trebui să roșească. Să-și ceară scuze, să se rușineze pentru că au cobit. Spre lauda lor, membrii Comisiei de Disciplină au cîntărit corect și pentru că le-a parvenit un dosar minuțios și inteligent alcătuit, memoriu care, invitîndu-i să separe premierea de mită, i-a convins că una-i una și alta-i alta. Că nu intră în ac