- Social - nr. 124 / 27 Iunie, 2013 Debutand tarziu, cand multi dintre semeni "pun armele jos”, Mircea Dorin Istrate se arata neobisnuit de prolific in domeniul poeziei, publicand pana acum nu mai putin de sapte volume: Har-deal (2009), Urma 2009), Podul (2010), Cuibul de vise ( 2011), Insfinteasca-mi-i tarana (2011), Indulcitele iubiri (2012 ), Satule, buric de lume (2012) si avand in manuscris, in curs de aparitie, inca alte trei volume: Cumpana, Tristeti de toamna si Amurgul lumilor. Iata o neasteptata opera poetica pe care, in mod insolit, poetul ardelean, Mircea Dorin Istrate, o scoate la lumina in ultimii cinci ani, un "lustru” de viata, cum ar spune George Calinescu. Poetul in cauza nu-si face probleme legate de evolutia liricii romanesti contemporane si, cu atat mai mult, privitoare la stadiul actual al poeziei universale. El scrie, fara crispari, fara strangere de inima, scrie si scrie, ca si cand nimeni nu-l poate opri in avantul lui, ca si cand n-ar putea fi "cenzurat” nici de eul propriu si nici chiar de opinia critica autorizata, daca ar fi sa-l ia in seama. Registrul liric in care se misca poetul este unul, sa zicem, de factura "clasica”, unul revolut, marcat de un Octavian Goga, mai ales, dar, pe alocuri, cu o miscare "greoaie”, care aduce aminte de poezia "pasoptista” sau de pasii de inceput ai nu stiu carui, totusi, autentic poet. La urma urmei, cititorul va fi acela care ii va da, cum va crede de cuviinta, "unda verde” poeziei lui Mircea Dorin Istrate. Despre antologia de poezie religioasa, "Insfintitul lemn al crucii” (Ed. Nico, 2013,Tg.-Mures, 120 p.), pe care o lanseaza la Tarnaveni, in vara aceasta, Mircea Dorin Istrate, ce-am putea spune? Mai intai de toate, poezia cu tematica religioasa este una care, prin insusi profilul ei nu poate sa nu atraga atentia cititorului de oriunde si de oricand. Poezia sacrului este una care intra in circuitul pe