Dictatura generalului, ulterior, mareşalul, Ion Victor Antonescu s-a instaurat la 4 septembrie 1940. Pentru început, a condus autoritar statul român alături de legionarii de frunte. Cooperarea în fruntea statului cu ciracii lui Horia Sima, „căpitanul” Gărzii de Fier, nu a fost fără conflicte, ba, dimpotrivă. Odată ajunşi la putere, legionarii au comis numeroase samavolnicii: Aveau poliţie proprie, paralelă cu cea oficială, jefuiau, în dispreţul legilor, averile evreieşti, pe care şi le însuşeau etc. Deseori, şeful statului le atrăgea atenţia să se potolească. „Toate acestea sunt ilegalităţi şi toţi care le fac nu au nici o acoperire atunci când spun: am primit ordinul şi trebuia să-l execut… întâi trebuie anchetă şi apoi luate măsuri… în stat ordinea nu se ţine decât de organele statului, nu de servicii paralele, poliţii paralele, justiţii paralele… Aceste elemente descreierate nu-şi dau seama că opera lor duce la dărâmarea statului… omul dezordinii nu are ce căuta în stat, să stea afară/…/ Nu se poate să rezolvăm problemele cu pumnul şi nu se poate ca într-un stat organizat, o minoritate infimă să ne terorizeze pe noi”, spunea generalul Ion Antonescu, într-o şedinţă a Consiliului de Miniştri.

Ştiind că, mai devreme sau mai târziu, conflictul va deveni acut, Antonescu s-a asigurat de aprobarea lui Adolf Hitler. Însuşi Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei la Bucureşti, comunica lui Hitler, la 20 noiembrie 1940: „/…/ lipsa de disciplină şi abuzurile de tot felul se înmulţesc în domeniul economic şi administrativ. Situaţia politică şi economică a României, precum şi interesul nostru ca administraţia, comunicaţiile şi economia să funcţioneze, necesită ca tulburările revoluţionare în domeniul economic să ia sfârşit”. Fuhrerul avea tot interesul ca în România să fie ordine şi disciplină, cu atât mai mult cu cât, la 5 decembrie 1940, ordonase pregătirea „planulu