Iniţiem, din acest număr, o dezbatere despre studiul limbilor clasice în România. Am solicitat unor personalităţi universitare răspunsul la un set de întrebări privind prezentul şi viitorul limbilor clasice, unul dintre cele mai vitregite domenii ale învăţămîntului secundar şi superior din România. În viitorul număr al revistei vom publica răspunsul profesorului Alexander Baumgarten, puncte de vedere ale profesorilor de liceu care predau limba latină şi limba greacă şi opinii ale elevilor care au obţinut premii la olimpiade naţionale şi internaţionale de limbi clasice.
1. Cum vedeţi starea actuală a domeniului clasic de la noi, comparativ cu cea existentă în alte state din Estul şi din Vestul Europei? 2. În ce constă necesitatea cunoaşterii limbilor clasice în alte discipline socio-umane? 3. Ce consecinţe ar avea dispariţia lor completă din licee şi din Universitate? 4. Care sînt măsurile practice pe care ar trebui să le ia Ministerul Educaţiei pentru a inversa această tendinţă? 5. Cum apreciaţi ideea înfiinţării unui Institut de Studii Clasice, care să funcţioneze după modelul celorlalte Institute ale Academiei Române?
Alexandru CIZEK, Universitatea din Münster
Mai pot fi salvate limbile clasice în România? Răspunsul, categoric, este că trebuie să fie salvate, dacă nu dorim un ireversibil regres nu numai cultural, ci şi ştiinţific al ţării noastre. Aş dori să argumentez în acest sens urmărind punctajul propus în chestionar:
1. În categoria ţărilor latine, sîntem de departe pe ultimul loc, întrucît în toate liceele acestor ţări se predă sistematic latina, obligatoriu sau facultativ, şi chiar greaca – mai puţin, desigur. În ţările germanice, este cam aceeaşi situaţie, în virtutea unei tradiţii mai mult decît milenare: menţionez decretul lui Carol cel Mare, de la sfîrşitul secolului al VIII-lea, făcînd obligatorie preda
